IOSIF VULCAN – 180 de ani de la naștere

de Mária BERÉNYI

Iosif Vulcan
(31 martie 1841 – 8 sept 1907)

Iosif Vulcan a ocupat un loc de frunte în viaţa spirituală a Bihorului. Activitatea sa de aproape o jumătate de veac împânzește şi atinge diferite domenii ale culturii române transilvănene. Ziarist, editor, scriitor, animator cultural, academician, Iosif Vulcan a fost pentru Transilvania ceea ce, în alte condiţii istorice, au reprezentat Ion Heliade Rădulescu pentru Muntenia şi Gheorghe Asachi pentru Moldova.

Iosif Vulcan s-a născut la Holod în 31 martie 1841. Era fiul parohului român unit Nicolae Vulcan şi al Victoriei Irinyi. Tatăl său, Nicolae Vulcan, a fost nepotul de unchi al reputatului episcop-cărturar Samuil Vulcan. Mama sa, Victoria Irinyi, fiica lui Ioan Irinyi, a fost directoare de şcoală în Leta Mare (n.n.: comună în Bihorul istoric, azi Létavértes) timp de aproape 40 de ani. Era sora lui Ioan Irinyi, inventatorul chibritului cu fosfor şi a revoluţionarului Iosif Irinyi.

În 1844 familia Vulcan din Holod se mută în Leta Mare, în această comună slujind ca preot paroh tatăl său. Iosif Vulcan şi-a făcut clasele primare la Leta între 1847-1851 și tot aici şi-a petrecut apoi vacanţele gimnaziale și liceale. Studiile gimnaziale le-a urmat la Oradea, la Gimnaziul Premonstratens. Studiind dreptul la Budapesta şi ca student îl întâlnim adesea în Leta, unde scrie primele sale versuri de dragoste: „Amantei mele”, „O seară în grădină”, „Ţii tu minte”, „La despărţire”, „Câte stele sunt pe cer” ş.a. În acelaşi răstimp îl găsim trecând prin Pocei (n.n.: azi Pocsaj, Ungaria), unde scrie poezia „Vecina mea”.

În întreaga sa viaţă, Leta Mare, locul de odihnă veşnică al mamei sale şi a bunicilor săi, locul copilăriei senine, îi lasă lui Vulcan amintiri puternice şi poetul mărturiseşte acest lucru, cu multă căldură, în versurile:

Mii de amintiri mă leagă,
Să mă mai revăd ací:
Amintiri ce-n viaţa-ntreagă
Tot ca stele mi-ar lucí.
Anii veseli de pruncie
Pe-aste locuri mi-au trecut:
Şi de-aici îmi râde mie
Fericirea din trecut.”

După terminarea facultăţii, Vulcan rămâne la Budapesta. Cariera de avocat nu-l satisface însă, deoarece îndrăgea literatura. Primele sale încercări literare apar în publicația „Federațiunea”, patronată de Alexandru Roman. În luna iunie a anului 1865, Iosif Vulcan întemeiază revista „Familia”, al cărei scop și program era de a răspândi cultura românească în Transilvania.

În 1866 îi apare la Pesta primul volum, intitulat „Poezii”. Aici sunt publicate creaţiile sale poetice pe care le-a scris în Leta, Pocei şi Pesta.

Fondatorul revistei „Familia” a mai publicat un volum de poezii („Lira mea”, 1882), piese de teatru („Ştefan Vodă cel Tânăr”, „Gărgăunii Dragostei”, „Mireasă pentru Mireasă”), o importantă lucrare istorică („Panteonul Român”, 1869).

Iosif Vulcan îşi desfăşoară activitatea în două oraşe importante: la Budapesta şi – din 1880 – la Oradea. În afară de activitatea sa de scriitor şi gazetar, el a iniţiat câteva acţiuni culturale şi sociale (Societatea „Petru Maior”, Societatea pentru Fond de Teatru Român în Transilvania, „Bihoreana”) şi a activat în mai multe asociaţii culturale („Societatea de leptură din Oradea”, ASTRA, Societatea Kisfaludy, Asociaţia Szigligeti).

Iosif Vulcan a fost ales membru corespondent al Academiei Române din 1879 şi membru titular al acesteia din 1891. În 1904 Titu Maiorescu va propune alegerea lui Vulcan ca preşedinte al secţiei literare al Academiei.

Iosif Vulcan s-a străduit de asemenea să aibă relaţii culturale și cu maghiarii, devenind chiar membru al Societăţii literare „Kisfaludy” din Budapesta. În 1901, la Oradea leagă o prietenie strânsă cu Ady Endre.

La data de 8 septembrie 1907, marele publicist se stinge din viaţă şi este înmormântat în cimitirul Olosig din Oradea (n.n.: la sfârșitul anilor 1980, la dezafectarea cimitirului, mormântul familiei Vulcan a fost mutat în Cimitirul Municipal Rulikowski).

Capodopera vieţii sale a fost revista „Familia”, în care Mihai Eminescu şi-a publicat primele sale poezii, semnând în acea vreme cu numele Eminovici. Redactorul i-a schimbat numele, fără ştirea autorului, în „Eminescu”, nume acceptat apoi de tânărul poet. Alt talent literar remarcat de Iosif Vulcan a fost George Coşbuc, care a semnat versuri în paginile revistei sub pseudonimul „Boşcu”. Tot aici a bătut la uşa literaturii cu primele sale poezii și Octavian Goga.

În „Familia” au debutat și s-au format un mare număr de scriitori, poeţi, prozatori, critici literari şi publicişti, Iosif Vulcan reușind să îi atragă în coloanele ei pe aproape toţi condeierii de frunte ai vremii.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: