Colonelul David Urs de Margina (1816-1897). Un luptător pentru drepturile neamului său

Jurnal din anii ciumei Covid 19

de Vasile LECHINȚAN

David Urs de Margina
(1 aprilie 1816 – 10 septembrie 1897)

Dacă la Năsăud era sediul Regimentului al II-lea Românesc de Graniţă, la Orlat, lângă Sibiu, era sediul Regimentului I Românesc de Graniţă, regimente înfiinţate în Transilvania de Imperiul Austriac în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Într-o familie de grăniceri din Regimentul I românesc s-a născut în 1816, în Margina (azi Mărgineni), districtul Făgăraşului, viitorul ofiţer superior şi baron al Imperiului David Urs de Margina. Cursurile primare le-a absolvit la școlile centrale grănicerești ale Regimentului I Român de Graniță, iar cele medii la școala superioară secundară a Regimentului II Român de Graniță, de la Năsăud. În 1834 era grănicer de rând, iar în 1841 a fost avansat sublocotenent,  apoi, în 1848, locotenent. S-au ivit, în primăvara anului 1848, zorii libertăţii popoarelor. Tânărul locotenent participă la Adunarea de pe Câmpul Libertății de la Blaj în 3/5 mai 1848. La această adunare s-a decis ca Petiţia Naţională românească să fie înaintată de o delegaţie de 100 de români la Cluj, în frunte cu episcopul greco-catolic Ioan Lemeni, şi  o altă mare delegaţie, în frunte cu episcopul ortodox Andrei Şaguna, să înainteze Petiţia Naţională împăratului. Din delegaţia lui Şaguna a făcut parte şi tânărul ofiţer imperial român David Urs de Margina. După interzicerea activităţii Comitetului Naţional Român de la Sibiu, liderii acestuia fiind în pericol de a fi arestaţi, marele revoluţionar Simion Bărnuţiu a fost ascuns de baronul David Urs de Margina în locuința sa din Racovița, cum tot aici a oferit protecţie, mai multor preoți români, atât greco-catolici, cât şi ortodocși, inclusiv protopopului Mediașului, Ștefan Moldovan, urmăriţi de insurgenţii maghiari în anii 1848-1849, când David Urs de Margina se afla în fruntea unor detașamente grănicerești care s-au luptat de partea împăratului contra secuilor în localitățile Simeria, Bixad, Cașinul Nou, Odorhei. Se cunoaşte faptul că secuii devastaseră şi incendiaseră mai multe sate româneşti şi săseşti. David Urs de Margina obţine gradul de căpitan clasa a II-a în 1849. La 19 noiembrie 1850 a fost transferat la Regimentul 34 infanterie imperial din Kaschau, azi Kosice, unde în 1851 este avansat căpitan clasa I. În 1853 este transferat la Regimentul 52 infanterie imperial şi obţine gradul de maior. La comanda unui batalion, a participat la luptele din iunie 1859 de la Solferino (provincia italiană Mantova), unde, cu o vitejie extraordinară, s-a opus unei  întregi divizii franceze. Pentru curajul şi competenţa sa a fost decorat cu ordinul imperial „Coroana de Fier”, clasa a III-a, şi cu crucea de cavaler al  Ordinului „Maria Tereza”, prilej cu care a primit şi titlul de „baron de Margina”, la 8 ianuarie 1860.

În 1860, este transferat la Regimentul 64 infanterie cezaro-regesc. După un an, devine locotenent-colonel, iar în 1863, colonel. În 1864, este pensionat forţat, din cauză că a înaintat în grad pe un tânăr ofiţer român, neagreat de superiorii săi şovini.

În 1866, Austria s-a angajat într-un nou război cu Italia. Colonelul David Urs, baron de Margina, este reabilitat şi chemat din nou sub arme. I se încredinţează comanda garnizoanei din Lissa, de pe coasta dalmată. Lissa este o insulă pe care se afla, în 1866, o puternică fortăreaţă austriacă, cel mai important punct strategic din zonă. O puternică flotă italiană, sub comanda amiralului  Carol Persan, a încercat zadarnic să ocupe fortăreaţa Lissa, fiind respinsă de apărătorii conduşi de  bravul colonel făgărăşean. A fost decorat pentru eroismul său la 20 iulie 1866, de împăratul Franz Joseph I al Austriei, cu Ordinul Coroana de Fier, clasa a 2-a, cu decorație de război. Cu tot eroismul şi meritele sale, David Urs de Margina a fost pensionat în 1867, din cauza puternicului său sentiment naţional, manifestat tot  mai pregnant.

După pensionarea sa a investit sume enorme pentru susţinerea școlilor grănicerești de la Orlat și Năsăud. A lăsat o fundaţie de peste 50.000 de florini, din care Mitropolia Blajului să acorde inclusiv burse elevilor români studioși, urmași ai foștilor grăniceri din Regimentul I Român de la Orlat.

Neamul românesc a dat dovadă, şi prin baronul colonel David Urs de Margina, că are virtuţi strămoşeşti şi oameni vrednici inclusiv în arta militară şi că iubirea de ţară şi de neam a acestor români face parte integrantă din aceste virtuţi.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: