Libertate firavă

de Mihaela GUDANĂ

Doi oameni înfloriți ca două veri
cu arșița de suflete-însetate
înmuguriți demult, din primăveri
își numără petalele-încercate.
Cad maci din libertate în păcate
sub vântul ce adie-a neuitare
e galben chipul verii peste toate
și lanul copt de soare încet moare.
Și din tulpini firave-n mlădiere
cu ochii negri îndreptați spre cer
se-îndoaie libertatea în tăcere
și-n macii roșii, ultimul mister.