de Irina Lucia MIHALCA
Când îmi citești un poem,
glasul tău trece
prin faţa ochilor mei,
te aud și te văd
cum urci și cobori,
ajungi
departe,
tot mai departe,
când treci
prin
fiecare
semn de punctuaţie,
chiar și atunci
când respiri adânc
punctul final
din ultimul vers.
O linie subţire desparte
acest spaţiu,
ca într-un vis lucid,
am fuzionat
în fiecare cuvânt,
în fiecare vers,
în poezia toată,
acum mă auzi
în vocea ta,
chiar dacă tu taci
în tăcerea mea absorbită.
Am simtit nevoia sa citesc poemele eminentei poete a tarii mele de suflet.
Le-am citit si in romana dar si traduse in germana, dorind sa mentionez ca si poemele traduse in germana au impact sufletesc foarte puternic.