Exercițiul unei întrebări: de unde vine mierea albinelor?

Cornel Margineande Cornel MĂRGINEAN

Mierea de albine este un miracol. La fiecare linguriță de miere pe care o dăruiesc limbii mele, mă mir și iarăși mă mir. Mă încântă mierea albinelor! Întrebările ce aduc exclamații și nu semnul întrebării sunt și ele într-o clasă anume. De ce a trebuit să se ivească în lume mierea albinelor?

Apoi mă gândesc că albinele doar au cules-o și i-au dat consistența de a fi accesibilă conservării şi hrănirii ei, recte a omului. Dar de fapt nimeni nu s-a gândit la asta. Că omul va descoperi mierea din fagurii ascunşi şi o va fura nemilos. În mod cert albinele încă nu au aflat și nu vor afla vreodată ce se întâmplă cu mierea ce le dispare din stup. Dar nici ursul nu ştie ce face când pradă un stup. Ursul este un hoţ de miere mult mai vechi, faţă de hoţia recentă a omului.

Ba mai mult, imediat ce le este luată ele uită și știu doar că trebuie să își refacă obligatoriu rezerva de dinainte. Ca să nu moară de foame. Îmi vine adesea să mă gândesc că albinele au o formă destul de elaborată de gândire şi de comunicare şi că, după prădarea cuibului de miere se instituie o mare jale în oraşul lor stat, ce ţine mai multe zile! Dar de fapt nu vom şti niciodată ce se întâmplă acolo cu adevărat.

Atunci: unde să mergem pentru a afla despre miere? Mierea este înainte de toate nectarul florilor. Florile sunt cele ce au hotărât, mai înainte de apariţia albinelor, să producă nectarul. Iar albinele s-au alipit florilor, alături de alte multe specii de insecte, într-un moment al istoriei când părea prielnic să culegi nectar. Cu sute şi sute de milioane de ani în urmă.

De curând s-a dezmeticit şi omul: că mierea este bună. Prima fabrică cu adevărat complicată din lumea vie, nu din cea minerală, este stupul natural, cel din scorburi, al albinelor. Procesarea nectarului pentru a deveni miere este mai miraculoasă decât mierea în sine.

Nectarul este de fapt o frumusețe într-o lume a gustului. Simplul motiv şi singurul motiv pe care l-au avut florile atunci când au decis producerea nectarului a fost cel al frumuseţii. Pentru a contrazice această idee este nevoie de o anume lipsă de imaginaţie şi de incapacitatea de a vedea în realitatea lor neiluzorie ideile naturii. Lumile diferite vor avea frumuseţi diferite. Trebuie să spun că fiecare simţ al omului se înarmează cu frumuseţi separate şi suprapuse doar peste trupul său. Pe lanţul nevoilor nectarul atrage vietăţile capabile indirect şi inconştient să le polenizeze. Aceasta o spune doar ştiinţa. În fapt albinele văd frumuseţea florii prin frumuseţea nectarului într-o lume a mirosului şi a gustului. Simţul văzului albinei este supra dezvoltat doar cu scopul de a distinge rapid florile după culorile lor, faţă de restul fundalului, amestecând lumina din două spectre, cel vizibil şi cel în infraroşu, în aşa fel încât florile devin nişte beculeţe într-un fel de întunecime artificială. Astfel creşte productivitatea, albinele şi alte insecte, micşorând astfel timpul de căutare a florilor.

O albină are o frumuseţe neasemuită a trupului şi a firii. Matca, regina familiei de albine, este de o frumuseţe răpitoare. Eu nu am văzut o fiinţă mai frumoasă şi mai graţioasă decât matca albinelor. Va întreba cineva despre cum poate fi posibil să vezi ceva aşa, dintr-un regn într-un alt regn animal? Cred că există anumite criterii universale ale frumuseţii ce nu ţin de un regn sau de o specie anume. Şi pe care orice vieţuitoare le poate pricepe fără a fi instruită.

Imaginea femeii este o frumusețe într-o lume a văzului. Frumuseţea simţurilor atingerii femeii este ulterioară şi este cea care încheie în fapt frumuseţea acesteia într-un vis iluzoriu.

Cum am spus: frumuseţile au fiecare lumile lor. Dacă florile au creat frumuseţe din toate punctele de vedere şi pentru recepţia tuturor simţurilor, nici specia albinelor nu s-a lăsat mai prejos şi nici specia umană. Este în firea lucrurilor să se întâmple aşa. Frumuseţea florilor nu a coborât direct în trupul femeii, ci numai prin mijlocirea albinei, prin miere, adică prin nectarul produs de flori. După ce am fost atent mulţi ani la frumuseţea albinei, pot să spun cu mâna pe inimă, că acolo este şi drumul pe care a coborât din flori frumuseţea femeii. Şi nu o spun poetic sau doar parabolic, ci pe un temei serios, abordabil şi ştiinţific.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: