Un primar și o învățătoare au făcut casă bună împreună

de Maria GÂRBE

Emilia Vinț (n. 23 sept. 1937)
Vasile Vinț (n. 4 febr. 1934 – d. 16 sept. 2019)

În galeria primarilor din Cicârlău, Vasile Vinț ocupă un binemeritat loc. Poate că are și cea mai îndelungată stabilitate în această postură – 13 ani. A fost primar al comunei Cicârlău din 1973 până în 1986. Și atunci schimbarea s-a produs din cauza unei întâmplări colaterale. O rudenie apropiată lui a ales să rămână în străinătate, gest nepermis de politica acelor vremuri.

S-a născut la Cicârlău și a rămas aici pentru totdeauna. N-a ales varianta plecării la oraș, destul de la modă atunci. Așa cum ni s-a întâmplat altora.

Îmi amintesc acum de volumul-jurnal al artistului plastic Vasile Jurje apărut în 2019 – Monolog după o cortină. Vasile Jurje și-a început studiile primare în localitatea natală, iar după absolvirea Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, secția scenografie, București, 1967, s-a stabilit cu familia în celălalt colț de țară, aproape de Marea Neagră. După vârsta de 70 de ani, s-a reîntors la Cicârlău. Iată ce notează în 2001, în jurnalul său: Constat că după atâția ani de absență mă simt ca un străin în comuna mea natală. A crescut o nouă generație pe care nu o cunosc și, la rândul lor, aceștia nu știu nimic despre mine. Prietenii copilăriei, puțini câți au mai rămas, stau la Baia Mare, au familiile lor și ne-am înstrăinat.

Vasile Vinț a fost președintele Consiliului Popular al comunei Cicârlău, primarul consătenilor săi, alături de care a crescut și s-a format pentru viață. A rămas atașat unui set de valori moștenite din tată-n fiu, de la părinți și bunici. A fost mereu aproape de consăteni. Au condiții de trai aproape ca și la oraș, nota un jurnalist în 1984, în presa vremii, despre locuitorii comunei.

Acțiunile întreprinse de primarul Vinț, atitudinea lui, comportamentul, toate convergeau spre statornicia comunității. A avut o personalitate echilibrată comportamental, politic, social, fiind de un calm exemplar. Riscai să te întrebi, dar omul ăsta nu se enervează niciodată? Cel puțin așa l-am perceput eu.

Reușea ceea ce numim armonizarea emoțiilor cu mintea. Se bucura și se supăra cu măsură. Nu exagera în manifestări sentimentale.

S-a implicat în toate activitățile comunei: economice, agricole, culturale, sportive.

În anul 2007, a primit titlul de Cetățean de Onoare al comunei Cicârlău, în semn de apreciere pentru activitatea desfășurată.

Redăm un fragment din cuvântul ținut la catafalcul celui pomenit de către generalul Vasile Zete, primar al Comunei Cicârlău din anul 2008 până în 2016, prieten al familiei: „S-a născut în 4 februarie 1934, părinții find Petru și Anastasia, oameni vestiți prin hărnicie și spirit gospodăresc. În 1954 a absolvit Școala Tehnică de Chimie din Baia Mare, primul loc de muncă fiind la Copșa Mică, ca tehnician în prelucrarea metalelor neferoase. În 1957, după terminarea stagiului militar, a fost angajat secretar al Sfatului Popular Cicârlău, în calitate de secretar, iar din 1961 a fost transferat, tot ca secretar, la Sfatul Popular Regional Baia Mare. Din 1968, după reorganizarea teritorial-administrativă a țării, a revenit la Cicârlău, la Consiliul Popular Cicârlău, având demnitatea politică de secretar. În perioada 1973-1986 a fost în înalta demnitate de primar al Comunei Cicârlău. Din 1986, până la pensionarea din 1990, a lucrat ca tehnician la Mina Ilba.

Sigur, datele acestea nu spun prea multe pentru cei care nu au trăit și nu au cunoscut perioada anilor 1950-1989, acoperită fiind de sintagma «perioada comunistă».

În vremurile respective s-au consumat fapte, s-au consumat drame, s-au creat ori s-au frânt destine, dar oamenii și comunitățile au avut, în general, regulile pe care le avem în zilele noastre. Valorile umane au fost valabile și atunci, unele dintre ele fiind respectate și promovate mai mult decât în zilele acestea. Dacă ar fi să rezumăm, în doar câteva cuvinte, cine a fost Vasile Vinț, am înșirui bunătatea, omenia, prietenia, loialitatea, seriozitatea, blândețea și dragostea de familie și comunitate. Comuna Cicârlău s-a dezvoltat continuu în perioada în care Vasile Vinț, împreună cu Gavril Pop, tatăl soției mele, au fost în fruntea administrației locale. Majoritatea școlilor, edificiilor culturale și administrative au fost ridicate cu marea contribuție a celui pe care îl omagiem. Blocurile de locuințe au fost ridicate tot atunci. Viața culturală și sportivă a comunității a fost chiar mai activă decât acum, poate și din cauză că nu erau atâtea alternative. Am făcut un mic tablou al timpurilor în care Vasile Vinț a reușit să își păstreze stima concetățenilor, alături de care a fost mereu. Numele și renumele său sunt dovedite și de respectul de care s-a bucurat în rândul profesorilor, medicilor, inginerilor care au lucrat la Cicârlău, dar și al celor care au lucrat în diferite instituții la nivel județean sau național”.

Încercările vieții nu i-au lipsit nici lui. Dar, în toți acești ani, a fost cu soția alături, învățătoarea Emilia Vinț. S-au căsătorit în anul 1961 și au parcurs împreună 58 de ani. O familie binecuvântată cu fii, nepoți și strănepoți.

Rândurile de față mă duc cu gândul în urmă cu peste 65 de ani, dar și la albumul cu fotografii.

Școala Generală din Cicârlău, clasa I-a, înv. Rozalia Marinca (în centru) și înv. Emilia Vinț. Toamna anului 1956.

Făcând o comparație între fotografia alăturată, din 1956, și chipul doamnei Vinț, pe care am întâlnit-o cu vreo doi ani în urmă (înainte de restricția actuală de circulație), găsesc o diferență mică. Adică nu s-a schimbat foarte mult. Dar când mă uit la prunci parcă nu-mi vine să cred că noi am fost și atât de mici.

În prezenta fotografie mai regăsim chipul doamnei învățătoare, preoteasa Rozalia Marinca (n. 22 sept. 1912 – d. 3 ian. 2000), care 38 de ani a fost la catedră şi multe generații de copii au fost preluate de aceasta în clasa I, pentru o perioadă de patru ani.

Rozalia Marinca și Emilia Vinț au fost două dintre învățătoarele de la Școala Generală din Cicârlău. Au pus piatra de temelie și au fost sprijin în descifrarea tainelor scris-cititului pentru multe generații de cicârlăuani.

Emilia Vinț, în paralel cu activitatea didactică, a fost și o bună animatoare a vieții culturale. În cronologia profesională se înscrie și funcția de director de cămin cultural. Ceea ce presupunea o programare a filmelor de la căminul cultural, repetiții și spectacole pentru cor, spectacole școlare sau concursuri tematice între clasele de elevi etc.

O întâlnire peste ani cu doamna învățătoare, fie personal, fie cu ajutorul albumului, te relaxează și-i mulțumești în gând pentru tabla înmulțirii, pentru rotunjimea literelor, pentru ideea unei compuneri frumoase, pentru poveștile despre istoria și trecutul neamului tău sau despre frumusețile și bogățiile țării, pentru răbdarea și tactul pedagogic avut, pentru întreaga conduită profesională.

Mariana Garbe

Maria Gârbe

 

2 Responses to Un primar și o învățătoare au făcut casă bună împreună

  1. Alexandru Vasile spune:

    Felicitări! O adevărată emoție, aducere aminte a anilor de școală generala. Îmi sunt în minte de parcă sa întâmplat ieri. Familia Vint, un adevărat exemplu pentru comunitatea Cicarlau, un model de urmat și în zilele noastre.

  2. […] [3] Maria Gârbe, Un primar și o învățătoare au făcut casă bună împreună. În: „e-Bibliotheca septentrionalis”, 16 apr. 2021, https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com/2021/04/16/un-primar-si-o-invatatoare-au-facut-cas… […]

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: