Noile tipuri de „familii”. Minți deschise sau pervertire?

de dr. Vlad Ioan BONDRE

Familia este una dintre puținele structuri ale Universului care se formează prin unirea a două elemente într-o notă tainică, deoarece materia care ține în strânsă legătură pe cei doi parteneri nu este sesizabilă cu ochiul liber. Așadar, căsătoria reprezintă liberul consimțământ dintre un bărbat și o femeie, act validat de către stat și Biserică. Derapajele prin care a trecut omenirea, încă din vremea veterotestamentară odată cu apariția actelor nelegiuite ale Sodomei și Gomorei, au determinat stabilirea unor termeni conciși în ceea ce privește ansamblul legilor care definesc familia. În acest sens, în multe dintre țările creștine Codul Familiei a suferit modificări care să sublinieze, cât se poate de clar, că actul căsătoriei are la bază liberul consimțământ dintre un bărbat și o femeie, înlocuindu-se termenul de soți. Acest fapt se datorează faptului că mulți tineri au ales a se uni în taina căsătoriei cu parteneri de același sex. În țările din estul Europei încă se fac solicitări asupra modificării Constituției, pentru a se exclude orice posibilitate care să confirme căsătoria cuplurilor de același sex.

Atitudinea statelor creștine de a lua poziție asupra căsătoriilor dintre partenerii de același sex, atestă complementaritatea structurilor divino-umane. Biserica a purtat mereu de grijă familiei, iar misiunea ei este de a oferi binecuvântare membrilor ei, ca prin aceasta să se creeze o relație pe verticală cu Dumnezeu. Hotărârea statului de a opri de la căsătorie partenerii de același sex, împreună cu învățătura Bisericii, care subliniază natura firească a unirii dintre un bărbat și o femeie, reprezintă concluzia finală asupra provocărilor pe care societate contemporană le aduce. Răspunsul oferit celor doi parteneri de același sex, care doresc a se uni în taina căsătoriei, trebuie să fie cu vehemență negativ. Solubilitatea tainei căsătoriei nu este permisă sub nicio formă, chiar dacă subiectul este reprezentat de actul divorțului, de partenerii de același sex sau de alte aspecte asemănătoare. Mântuitorul Iisus Hristos a arătat indisolubilitatea unirii dintre doi parteneri prin ridicarea acesteia la rang de taină. Perversitatea societății nu poate distruge binecuvântarea Preasfintei Treimi.

În demersul său de cunoaștere lăuntrică, tânărul contemporan a refuzat să acceseze graficul conduitelor morale, să pășească cu luare aminte asupra poruncilor lui Dumnezeu, ceea ce l-a făcut să se izoleze și să iasă de sub oblăduirea spirituală. Ceea ce nu conștientizează tânărul este, în schimb, impermeabilitatea harului care lucrează în el. Dar lui nu îi este suficientă propulsia lăuntrică ca dat, ci el trebuie să desăvârșească lucrarea sa prin efort propriu, arătându-se preocupat de progresul său duhovnicesc, imperios necesar desăvârșirii. În acest context, tânărul trebuie să-și cântărească gândurile și sentimentele, să așeze în întreaga lui ființă dorul paradisiac al întâlnirii cu transcendentul sau pur și simplu să își manifeste trăirile într-o formă tradițională, a unirii dintre bărbat și femeie.

Lipsa personalității unui tânăr este definită de mobilitatea cu care acesta răspunde provocărilor. Ultimele decenii au încercat să suprime atitudinea fermă și tăria de caracter a celor ce nu au răspuns pozitiv curentelor societății, considerându-i învechiți, demodați, fără orizont. Deschiderea minții este un termen tot mai des întâlnit în contextul provocărilor contemporane, iar cei ce se fac părtași acestui curent sunt considerați inteligenți, curajoși, moderni. Biserica a învățat întotdeauna că această deschidere a minții trebuie făcută în măsura cunoașterii lui Dumnezeu, a Adevărului, nu contrar, prin neascultare sau ilogicitate. Exemplul în acest sens este dat de tinerii care consideră că iubirea este un sentiment care poate străbate normele firescului, ale rânduielii, căci îndreptarea ei spre o persoană de același sex nu reprezintă vreo îndărătnicie sau anormalitate, ci expresia reală a năzuințelor interioare. Mai mult decât atât, dorința unora de a legitima această pornire imorală suprimă caracterul de taină a căsătoriei, făcând-o de toate pentru toți, excluzând natura ei harică.

Legitimitatea căsătoriei trebuie să stea sub semnul darurilor lui Dumnezeu, a ordinii firești, a naturalului și primordialului. Chiar dacă în paginile Sfintei Scripturi apar cazuri care au denaturat sensul unirii dintre doi parteneri, aceasta nu înseamnă că acelea au fost puse sub fapta legii. Nu exista o legislație iudaică sau a unui alt neam care să ateste unirea legală a doi parteneri de același sex, deși numărul deviațiilor sexuale creștea în fiecare comunitate odată cu lipsa de interes asupra elementului divin.

Episodul Sodomei și al Gomorei prezintă maniera în care actul unirii dintre două persoane de același sex avea loc. El se rezuma doar la actul propriu-zis al desfrâului, nu și la dorința celor doi parteneri de a-și uni destinele sub forma unui legământ liber consimțit, deoarece pornirile nu se îndreptau întotdeauna spre același partener (Facere 19, 5). Aceste fapte pot contribui la definirea unei teorii care să sublinieze contrariul gândirii contemporane, care privește actul unirii dintre două persoane de același sex ca fiind normal. Dacă în cetatea Sodomei și a Gomorei actul sexual cu persoane de același sex era liber consfințit și încetățenit de perversitatea gândirii locuitorilor cetății, aceasta înseamnă că mintea lor era întunecată de păcat și nicidecum deschisă spre această anomalie. Mai mult decât atât, în dialogul lui Avraam cu Dumnezeu, se poate observa că numărul drepților din cetatea Sodomei și a Gomorei nu atingea cifra zece, ceea ce înseamnă că mulți se făceau părtași păcatului fără a avea vreo intenție primordială, lăsându-se ispitiți. Și pentru unii, și pentru alții, plata a fost aceeași – moartea: „Si a stricat Domnul cetățile acelea, toate împrejurimile lor, toți locuitorii lor” (Facere 19, 25). Așadar, abaterea de la firescul „creșteți și vă înmulțiți” (Facere 1, 28), aduce cu sine plata, adică moartea sufletească și odată cu ea, o serie de repercusiuni produse la nivel psihic și fizic. Această teorie poate fuziona cu afirmația lui Nathaniel Paters: „Ceea ce au cuplurile creștine în plus față de cele necreștine este vocația căsătoriei, văzută prin castitate. De asemenea, este deschiderea spre procreație, care face ca copiii să fie învățați să devină sfinți”[1].

Postmodernismul a consemnat în spațiul social noi tipuri de angajamente, schimbând ordinea firească a evenimentelor. Societatea avea la bază familia, un spațiu sacru format din unirea a doua elemente independente ca structură, dar comprimate ca trăire. Această unitate purta numele simplu de familie, fără niciun alt adaos sau apendice. Progresismul individului neraportat la actul căsătoriei a impus în cele din urmă ca termenul de familie să își modifice conținutul și forma. Astăzi, se remarcă cu stupoare faptul că familia neutră, cea alcătuită din bărbat și femeie, poartă numele de familie tradițională. Familia modernă poate avea în componență parteneri de același sex sau de sex diferit, care nu și-au îndeplinit datoriile spirituale prin căsătoria bisericească. Desigur, această datorie morală de a-și uni destinele în fața lui Dumnezeu ar trebui să se aplice doar în cazul partenerilor de sex diferit, deși au apărut în America și Europa suficient de multe cazuri de angajamente spirituale între parteneri de același sex. Făcând o scurtă remarcă asupra acestora, se poate declanșa o adevărată avalanșă de reproșuri îndreptate, în primul rând, spre cei care au avut intenția de a cere binecuvântarea lui Dumnezeu în acest scop și, mai apoi, către cei ce au mijlocit ca acest lucru să fie posibil. Această judecată nu poartă măsura unui satâr, ci vrea să tragă un semnal de alarmă că astfel de acte nu au niciun temei moral, fizic, psihic, ci reprezintă disfuncții ale minților pervertite. Tocmai acesta este motivul pentru care Biserica nu își asumă dreptul de judecător, ci vine în întâmpinarea cuplurilor de același sex plină de înțelegere și compasiune, încercând să găsească soluția optimă pentru a estompa acest derapaj.

Tinerii sunt învățați că orizontul lumii în care trăiesc este un alfa și omega al libertății lor. De la un capăt la altul al curcubeului gândirii lor, ei se bucură de prezumția de nevinovați, invocând lipsa de experiență sau eroarea umană. Adevărul este altul și provine din nemărginitul univers al gândirii omului politic care vede viața și lumea ca pe o afacere. Pentru a guverna masele, mințile armate de putere ale celor mai bogați oameni ai lumii caută să lovească în acele simple atribute care definesc viața oamenilor. Acești guvernanți își îndreaptă atenția spre valorile spirituale și morale, debusolarea lor fiind, de fapt, un câștig și un mod de a implementa noi idealuri distructive. A ataca într-un mod agresiv societatea lovind în structura de bază a acesteia, în familie, evidențiază existența unui plan bine stabilit care oferă alternative. În cazul notelor fundamentale ale relațiilor familiale se poate observa o mobilitate a gândirii, impusă de structuri politice, tocmai pentru a destabiliza natura firească a relațiilor dintre parteneri. Prezența în cadrul societății contemporane a familiilor de tip monoparental sau a familiilor de același sex indică dorința de normalizare a unor fapte de necugetat pentru secolele anterioare, dar încurajatoare pentru societatea postmodernă, ca urmare a liberei exprimări, care nu ar fi fost posibilă dacă tinerii nu se lăsau prinși în mreaja unor promisiuni care să le ofere încredere în exprimarea proceselor afective.

Paginile Sfintei Scripturi ne vorbesc despre păcatele săvârșite în cetățile Sodomei și ale Gomorei sau despre stilul de viață a celor din Corint, dar legea mozaică și prescripțiile creștine au făcut ca aceste fapte să fie privite cu dispreț, considerându-le imorale, nefirești și condamnabile. Guvernatorii societății contemporane privesc în antiteză acele legi și porunci, considerându-le nelegitime, deoarece îngrădesc libertatea de exprimare a sentimentelor. Pornind de la această idee, tinerilor li se deschid ochii, cerându-li-se aplicarea drepturilor de exprimare liberă a atitudinilor emoționale. Ceea ce se omite este acel zid de apărare format de Biserică, cea care se luptă să adune la un loc întreaga turmă a lui Hristos Iisus. Lupta dintre bine și rău este evidentă, motiv pentru care se cere discernământ, ca nu cumva, irosind haina Duhului Sfânt cu care este îmbrăcat fiecare om încă de la naștere, să nu mai existe control, firesc, îndumnezeire.

Mințile deschise ale lumii văd progresul societății prin capacitatea oamenilor de a experimenta orice năzuință, în orice context. Din acest motiv, căsătoria persoanelor de același sex devine o constantă a exprimării libere, un act pe care legea are datoria să îl accepte de facto și de jure. Gilles Bernheim, în studiul Homosexual Marriage, Parenting and Adoption, propune un concept fără precedent: dacă unii oameni nu se pot căsători cu alții pe motiv că cei din urmă sunt deja căsătoriți, deși între ei există o relație extremă de iubire, nu ar trebui să existe în acest sens niciun temei care să discrediteze căsătoria persoanelor de același sex, devreme ce ei se iubesc necondiționat[2]. Acest studiu induce o informație falsă și o concepție greșită asupra materiei unirii dintre cei doi parteneri.

Iubirea nu reprezintă o atracție, o chimie sau o aspirație de ordin fizic, ci ea constă într-un schimb energetic marcat de elemente comune, reacții de același conținut sau idei sănătoase sau așa cum spune părintele profesor George Remete „A iubi înseamnă a te dărui, a suferi pentru altcineva, a-ți dărui existența altei existențe, a-ți răni conștiința pentru altă conștiință, a nu vrea să trăiești decât prin acest sacrificiu”[3].

Nu există niciun motiv care să confirme faptul că între două persoane de același sex iubirea este elementul care îi unește. Istoria literaturii moderne nu a făcut apel la nicio operă care să prezinte iubirea platonică într-un context pervertit de un act sexual impropriu. Iubirea este o emanație a chipului lui Dumnezeu sădit în om, motiv pentru care nu poate avea cusur, nu se poate găsi în alcătuirea ei nicio pată de eroare. Ea se bazează pe puritate, cunoaștere și sinceritate. În actul unirii dintre doi parteneri de același sex, fiecare particulă a corpului omenesc transmite un impuls, dar acesta nu poate sta sub semnul iubirii și nici măcar al hormonilor care se eliberează, pentru că nu au fost creați în acel sens. Relația intimă dintre două persoane creează o legătură durabilă la nivelul stărilor emoționale și nu neapărat al indivizilor, fapt ce contribuie la definirea sentimentelor unuia față de altul. Dacă acest contact are loc între parteneri de același sex, creierul nu reacționează în conformitate cu starea lui inițială, pentru care a fost creat, ci se produce în interiorul acestuia un bruiaj electromagnetic care nu poate stimula sentimentul afectiv, ci doar plăcerea.

În studiul Anatomie și fiziologie umană, autorii Barbara Krumhardt și Edward Alcame explică factorii care determină atracția persoanelor de același sex, făcând în permanență referire la faptul că aceasta este o eroare. Așadar, la baza creierului mare se află hipotalamusul, un element neurologic ce secretă un anumit tip de hormoni, asigurând prin aceasta rapoartele pe care creierul le are cu talamusul, cel care procesează senzațiile brute. Prin secreția GnRH, neuronii se concentrează asupra activității sexuale, pe care corpul o produce, iar efectul este redat ca o reacție fiziologică emoțională[4].

Mai mult decât atât, atenția trebuie să fie îndreptată spre nucleul Xq28, un capăt al cromozomului X, acea genă care determină orientarea sexuală. Dacă apare pe acest nucleu o eroare de secreție în primele trei luni de la naștere, este posibil ca celulele nervoase ale băieților să dezvolte alte formule care să genereze deviații homosexuale[5].

Paginile Sfintei Scripturi vorbesc despre păcatul relațiilor între persoane de același sex, considerându-l inacceptabil (Facere 19, 4-11; Levitic 18, 4; Romani 1, 26-27). Posibilitatea interpretării evenimentului din cetatea Sodomei și a Gomorei, ca fiind o lipsă de ospitalitate față de străinii care călcau pe acele teritorii, este în afară de realitatea contextului. Utilizarea termenului arsenokotai indică statutul individului care practică actul sexual cu un partener care are aceeași natură și a fost utilizat de-a lungul timpului pentru a lămuri gravitatea păcatului. În acel context, se condamna, atât păcatul, prin săvârșirea actului, cât și păcătosul. Unele voci ale lumii contemporane sunt de părere că, în cazul relațiilor de același sex, nu trebuie condamnat individul, ci păcatul în sine. Realitatea pe care aceștia ar trebui să o conștientizeze poate fi sinonimă cu excomunicarea, căci a refuza la infinit adevărul, înseamnă lipsa stării de pocăință. Unele comunități religioase își îndreaptă atenția spre cei ce săvârșesc astfel de acte imorale, adâncind prin dogma lor un erotism narcisist. Aceste comunități oferă libertatea cuplurilor de același sex să își exprime sentimentele, dar le interzice actul sexual, pe motiv că aceste persoane trebuie să se împărtășească din Trupul tainic.

Punctul de referință al comunităților religioase care acceptă căsătoria partenerilor de același sex se bazează pe eligibilitatea pe care societatea o atribuie cuplului. Cazul utilizării termenului familie pentru situațiile monoparentale nu este singular, ci se atribuie și în cazul relațiilor dintre parteneri de același sex. Singura diferență sesizabilă este ilustrată de Debora Lee și Judith Duncan, care folosesc termenul altele, încercând să sublinieze statutul pe care acești parteneri și l-au asumat. Se poate constata cu stupoare că acest alt fel de familie ia amploare, că mamele lesbiene utilizează termenul familie cu două mame, pentru a-și face simțit statutul sau pentru a se asigura că în perimetrul în care se află, pot găsi parteneri cu aceleași orientări[6].

În sânul Bisericii Ortodoxe, centrul atenției este reprezentat de familia tradițională, de valorile umane care echivalează ascultarea față de cuvintele Sfintei Scripturi cu trăirile autentice ale credinței și iubirii. Dacă societatea a permis o dezbinare a elementelor naturale și firești, Biserica nu a rămas nepăsătoare. Ea a încercat să împărtășească energia sa tuturor membrilor ei, să asculte și să înțeleagă provocările cu care aceștia se confruntă, dar s-a lovit de un zid al inconștienței și al nepăsării. Tinerii își trăiesc viața în măsura dorințelor lor, fără a cerceta sursa Adevărului, fără a asculta glasul Sfinților Părinți sau fără a-și asuma învățăturile Sfintei Scripturi. Toate aceste aspecte contribuie la degradarea sănătății spirituale, fizice și psihice, fapt ce ridică un semn mare de întrebare asupra viitorului familiei în societatea contemporană. Se cuvine, așadar, ascultare, chibzuință și multă înțelepciune.

[1] Nathaniel Paters, „Love Is Our Mission – The Family Fully Alive”, în First Things, 2015, p. 63.

[2] Gilles Bernheim, „Homosexual Marriage, Parenting and Adoption”, în First Things, 2013, p. 41-42.

[3] George Remete, Suferința omului și iubirea lui Dumnezeu, București, Edit. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 2005, p. 68.

[4] Barbara Krumhardt/Edward I. Alcame, Anatomie și fiziologie umană pentru admiterea la facultățile de medicină, Târgu Mureș, Edit. University Press, 2014, p. 253.

[5] Philip M. Lee, „A Review of Xq28 And The Effect On Homosexuality”, în Interdisciplinary Journal Of Health Sciences, 1/2010, p. 43.

[6] Debora Lee/Judith Duncan, „On Our Best Behaviour – Lesbian Parented Families in Early Childhood Education”, în Early Childhood Folio, 12/2008, p. 23.

One Response to Noile tipuri de „familii”. Minți deschise sau pervertire?

  1. Magda Magdi spune:

    Daca vom continua pe același drum, lumea de azi va deveni în curând o alta Sodoma si Gomora

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: