PREFĂ-MĂ DOAMNE

de Daniela VÎLCEANU

Prefă-mă, Doamne, în dimineață
În zori de zi, în bob de rouă
Prefă-mă-n dragoste de viață
Îngăduie-mi speranță nouă!
Prefă-mă-n licăr, în sclipire,
În foc ce se transformă-n jar
Aprinde-mă a nălucire
Să îndulcesc suflet amar.
Și fă-mă floare de verbină
Iubit să am un trandafir
Să-i dărui dragoste divină
Să îi fiu picur pe-al său spin.
Prefă-mă rogute-n alint
În gând curat, în mângâiere
În ziceri calde și în vânt
Dă-mă iubitului plăcere.
M-așază, Doamne, pe-a sa mână
Să îi șoptesc ușor a drag
Și-atât cât fi-vom împreună
În sărutare să mă fac.
Să fiu sărut de ploaie caldă
Ce cade vara răpăind
Să-mi fie ființa drept pomadă
Să pot să-l vindec, să-l alint.
Să-l văd cerșind, să-l simt flămând
Să-i simt dorința sângerând
Chemându-mă, s-alerg gonind
Să-i vindec tot ce poartă-n gând.

 

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: