de dr. Ioan GOGOTA
Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu”
Datorită funcției lor de conservare a cunoștințelor științifice, bibliotecile au sprijinit întotdeauna procesul de cercetare (componentă superioară a activității umane), oferind informații și conducând la noi căi ale cunoașterii, fapt care a făcut posibil progresul societății omenești de-a lungul epocilor istorice, iar apariţia bibliotecilor specializate în perioada interbelică a însemnat şi crearea unor biblioteci cu largi posibilităţi de investigare, astfel că, împreună cu unităţile de cercetare, au devenit elemente inseparabile ale activităţii de creaţie în folosul comunităţii.
În cadrul Seminarului Internaţional de la Paris din anul 1993, având ca tema Bibliotecile în serviciul comunităţii ― dedicat bibliotecii în comunitate, s-a stabilit că obiectivul principal al bibliotecilor publice constă în satisfacerea necesității de informare a cetăţeanului, conform cărora procesul de achiziţie de carte ar trebui să ţină seama de standardele europene privind indicii de dotare cu cărţi pe cap de locuitor. În această ordine de idei, şi în România, prin Legea bibliotecilor nr. 334/2002[1], respectiv Ordinul nr. 1.015/1994 al Ministerului Culturii, au fost stabilite Normele metodologice privind completarea colecţiilor de cărţi, periodice şi alte documente grafice şi audiovizuale ale bibliotecilor publice de stat, pentru că actualele condiţii sociale, dinamica informaţiei, serviciile şi mijloacele de comunicare sunt de natură să conducă la revizuirea rolului bibliotecilor în viaţa societăţii.
Între acestea, Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare ― instituție publică reprezentativă de cultură pentru comunitatea din oraș (renumit, anterior, pentru poluarea cu plumb şi metale nobile şi grele) – conștientă de rolul informaţional, educaţional şi cultural privind promovarea lecturii, informaţiei, cunoaşterii şi culturii, îşi adaptează permanent serviciile oferite urmărind modernizarea, accesibilitatea şi calitatea acestora, inclusiv în ce priveşte conservarea bunurilor culturale aflate în patrimoniul ei.
Asigurarea integrităţii colecţiilor de publicaţii dintr-o bibliotecă este o sarcină de primă importantă atribuită bibliotecarilor din cele mai vechi timpuri, iar Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” deţine în colecţiile sale enciclopedice peste 720.000 de cărţi, periodice, colecţii speciale, resurse electronice etc. (mai precis, peste 740.000 unităţi de bibliotecă, dintre care aproape 700.000 cărţi şi 41.000 sunt publicaţii seriale), trebuind să aplice, prin intermediul lucrătorilor săi, normele de conservare în ce priveşte expunerea, depozitarea, activităţile de mânuire, ambalare şi transport, filmare şi fotografiere a bunurilor considerate moşteniri culturale.
În plan naţional au fost emise mai multe acte normative, între care şi Legea nr. 182/25 octombrie 2000, republicată, privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil, emisă de Parlamentul României şi publicată în Monitorul Oficial nr. 259/9 aprilie 2014, care instituie regimul juridic al bunurilor aparţinând patrimoniului cultural naţional mobil, ca parte a patrimoniului cultural naţional, şi reglementează activităţile specifice de protejare a acestora. Potrivit legii, patrimoniul cultural mobil – tip carte – cuprinde manuscrise şi tipărituri de valoare deosebită sau excepţională, care pot fi: carte manuscrisă a unei opere; carte manuscrisă ― miscelaneu; manuscris de autor; fragmente manuscris (independente) dintr-o operă sau corespondenţă, iar tipăriturile sunt cărţile româneşti şi străine, respectiv periodice româneşti şi străine care întrunesc unul sau mai multe criterii de bibliofilie[2].
În ce priveşte conservarea şi prezervarea bunurilor culturale aparţinând Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu”, acestea se subordonează normelor impuse la nivel naţional şi internaţional vizând studierea cauzelor şi simptomelor deteriorării, a factorilor care influențează deteriorarea şi a modului de prevenire şi stopare a acesteia, context în care factorii de conducere ai instituţiei au luat măsuri deosebite pentru ca publicul, cititorii să revină în siguranţă în acest lăcaş de cultură, cu toate restricţiile impuse de autorităţi, în perioadă de pandemie Covid-19: distanţarea socială, protocoale de dezinfecţie şi de circulaţie etc. A fost instituită carantina pentru cărţi, iar cele care au fost citite sunt depozitate timp de 10 zile (perioadă în care virusul dispare de la sine). De asemenea, pentru prevenirea răspândirii virusului, au fost luate măsuri privind sterilizarea şi igienizarea cărţilor prin achiziţionarea mai multor aparate de sterilizat, recent procurate de instituţie.
Conservarea moştenirii culturale prezintă o importanţă deosebită pentru cultura şi civilizaţia popoarelor lumii, pentru că bunurile culturale ale acestora, în special manuscrisele, incunabulele, cărţile, hărţile, documentele etc., aflate în biblioteci, necesită condiţii bune de păstrare, indiferent din ce materiale au fost executate: hârtie, pergament şi piele, peste care au fost executate cerneluri, pigmenţi sau coloranţi. Referitor la acest aspect, Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu”, prin bibliotecarii care deservesc instituţia, acordă o mare atenţie conservării fondului cultural deţinut, printr-o arie largă de metodologii şi programe administrative menite să asigure o păstrare raţională şi de durată a tuturor categoriilor de colecţii, prevenind şi combătând, la nevoie, deteriorarea acestora, inclusiv a rafturilor şi mobilierului existente.
Totodată, au fost trasate măsuri de conservare privind stabilirea şi păstrarea condiţiilor optime de depozitare, valorificare, ambalare şi transport, astfel încât factorii externi să nu solicite sau să solicite cât mai puţin posibil materialele deţinute, în vederea menţinerii constante a caracteristicilor fizico-chimice ale acestora, dat fiind faptul că toate bunurile culturale aflate în patrimoniul Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu”, în decursul timpului, sunt supuse degradării violente (foc, apă, arsuri chimice) sau mai lente (factori fizico-chimici, biologici sau sociali). Indiferent de conţinut sau formă, informaţia, mesajul (text, imagine sau sunet) au un suport material care le fixează şi conservă în timp, pentru că, alături de procesul de îmbătrânire suferit de materialul care intră în alcătuirea volumelor (hârtie, carton, lemn, pânză, piele, pergament, sfoară etc.), au loc şi alte alterări fizice, chimice sau biologice.
Deteriorările şi îmbătrânirea se datorează, atât factorilor mecanici – condiţii de depozitare necorespunzătoare (înghesuirea pe poliţe, mobilier necorespunzător), cât şi neglijenței bibliotecarilor şi cititorilor în mânuirea publicaţiilor (îndoire, tăieri de file, rupere etc.) sau proceselor fizico-chimice cauzate de influenţa luminii, temperaturii şi umidităţii, precum şi factorilor biologici (mucegai, insecte etc.).
Pe plan internaţional, în privinţa păstrării materialelor grafice, la Saint-Gall s-a ţinut prima conferinţă având ca temă problema restaurării documentelor, urmată de una a arhiviştilor de la Dresda (1899) şi primul Congres al Bibliotecarilor de la Paris, din anul 1900. Ulterior, în 1928, la Geneva, a fost creat Oficiul Internaţional al Muzeelor, înlocuit în anul 1946 de Consiliul Internaţional al Muzeelor (ICOM); Institutul Internaţional pentru Conservarea Operelor Istorice şi Artistice (1948); Centrul Internaţional de Studii pentru Conservarea şi Restaurarea Bunurilor Culturale sau Centrul de la Roma (1958), etc.
Bunurile aparținând patrimoniului cultural mobil al Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu” Baia Mare fac parte din tezaurul patrimoniului cultural naţional, iar conservarea acestora se poate efectua în baza unui raport de expertiză întocmit de experţi acreditaţi de Comisia Naţională a Bibliotecilor. Clasarea bunurilor culturale mobile – tip carte – se realizează potrivit dispoziţiilor Legii nr. 182/2000 şi normelor emise de Ministerul Culturii şi Cultelor, cu avizul Comisiei Naţionale a Bibliotecilor potrivit Legii nr. 334/2002.
Pentru conservare hârtiei se foloseşte o pastă mecanică din lemn garantată pentru o durată de sute de ani. Adezivii care se folosesc în încleierea filelor pot fi de origine animală, vegetală ori sintetici. Hârtia este alcătuită dintr-o textură fină, realizată din fibre individuale obţinute din defibrarea materialelor celulozice prin procese mecanice şi diluarea lor în apă. Suspensia apoasă este diluată şi epurată de toate fibrele grosiere şi de impurităţi, după care se toarnă pe o sită, obţinându-se, prin împâslirea fibrelor, foi de hârtie mai groase sau mai subţiri, în funcţie de dozarea cantităţii de suspensie de fibre. Problema degradării hârtiei în România este abordată ştiinţific abia în anul 1919, dar cercetarea sistematică de biodeteriorare a documentelor s-a realizat în 1967, în cadrul Institutului de Biologie din Bucureşti, context în care s-a abordat rolul agenţilor biologici în procesele de degradare a documentelor şi necesitatea înfiinţării laboratoarelor pentru studiul biodeteriorării documentelor. Aşa a apărut laboratorul înfiinţat pe lângă D.G.A.S. (Direcţia Generală a Arhivelor Statului) şi Laboratorul de patologie şi restaurare a cărţii din cadrul Bibliotecii Naţionale.
Benzile şi discurile magnetice sunt confecţionate din substanţe de natură organică cu o rezistenţă scăzută. Sunt materiale termoplastice care se pot şterge accidental, fie din cauza căldurii provenite de la diverse surse, fie de la lumina directă a soarelui. Conservarea fotografiilor şi cărţilor poştale ilustrate considerate opere de artă pe hârtie necesită anumite abilităţi în cazul deteriorării şi contaminării chimice, al sfâşierilor, rupturilor, abraziunilor, lipirilor una de alta, al urmelor de degete, al murdăriei, marcării cu obiecte ca: peniţe, creioane sau agrafe, plăci foto din sticlă spartă, fotografii îndoite, emulsii fisurate, negative şi fotografii zgâriate şi murdărite etc.
Apa sub formă de ploaie sau inundaţii este un agent distructiv violent, care poate avea cauze naturale (revărsări de râuri, furtuni etc.) sau accidentale (avarierea conductelor de canalizare şi de încălzire centrală, deteriorări sau smulgerea acoperişurilor în timpul furtunilor puternice, pereţi crăpaţi, apa întrebuinţată pentru stingerea incendiilor, infiltraţii, transport necorespunzător etc.). Totodată, apa de infiltraţii acţionează mai lent producând ridicarea umidităţii relative a spaţiilor de depozitare, umezirea cărţilor, documentelor şi mucegăirea masivă a acestora.
La rândul său, focul poate provoca o distrugere completă, rapidă şi ireversibilă a documentelor grafice. Pe lângă efectul direct, acesta acţionează şi indirect, la distanţă, prin temperatura pe care o dezvoltă şi prin gazele de ardere şi prin fum, care pot degrada documentele care nu au ars. De asemenea, un cutremur poate provoca avarierea mobilierului, a instalaţiilor de apă, electricitate, gaz etc., ducând, uneori, la răsturnarea rafturilor şi deteriorarea fizică a colecţiilor.
Pornind de la aspectele sus-amintite, Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare promovează o atitudine constructivă, care, coroborată cu promptitudinea şi continuitatea prestării serviciilor publice de către bibliotecari, precum şi cu retragerea publicațiilor deteriorate şi elaborarea unor programe de conservare potrivit normelor de igienă, nu este numai un simplu deziderat, ci şi o îndatorire de prim ordin pentru munca de bibliotecă, pentru că, aici, se regăsesc, atât bunuri cu valoare istorică şi documentară, cât şi bunuri cu valoare ştiinţifică, iar păstrarea nealterată a mesajului şi a mărturiilor cu valoare de bun cultural sunt de natură să contribuie la conservarea moștenirii culturale a bibliotecii.
[1] Legea Bibliotecilor nr. 334 din 2002 defineşte ca bibliotecă instituţia, compartimentul sau structura specializată ale cărei atribuţii principale sunt: constituirea, organizarea, prelucrarea, dezvoltarea şi conservarea colecţiilor de cărţi, publicaţiilor seriale, a altor documente de bibliotecă şi a bazelor de date, pentru a facilita utilizarea acestora în scop de informare, cercetare, educaţie sau recreere; iniţierea, organizarea şi desfăşurarea de proiecte şi programe culturale, inclusiv în parteneriat cu autorităţi şi instituţii publice, cu alte instituţii de profil sau prin parteneriat public-privat; în cadrul societăţii informaţiei biblioteca are rol de importanţă strategică.
[2] Termenul bibliofilie provine de la grecescul „biblion” – carte şi „philia” – iubire şi este o ramură specială care studiază cartea sub aspectul rarităţii sau valorii artistice.
Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare
e-Bibliotheca septentrionalis 