Omul, dascălul, sculptorul şi scriitorul Viorel Pop – Popas la Borna 84!

de Gelu DRAGOŞ

Viorel Pop
n. 4 mai 1937

Miercuri, 5 mai, ora 11,30 la Biserica Ortodoxă Fărcaşa, respectându-se toate măsurile date de blestemata pandemie, a avut loc aniversarea profesorului, sculptorului şi scriitorului Viorel Pop la împlinirea vârstei de 84 de ani, printr-o manifestare cultural-religioasă de ţinută.

Cine este de fapt profesorul Viorel Pop? S-a născut la 4 mai 1937 în satul Nima, judeţul Someş, actualmente Cluj, într-o tradiţională familie de ţărani români de religie greco-catolică. În 1953 a absolvit gimnaziul la prestigioasa Şcoală Pedagogică Gherla, continuând cu clasa a VIII-a la Liceul Teoretic „Petru Maior” din Gherla. Situaţia financiară precară a familiei nu i-a permis să continue la Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţie Bucureşti şi nici la I.C.F.S. Bucureşti, unde a fost admis.

A lucrat ca profesor suplinitor la Oarţa de Jos, la Băseşti, iar în 1959 şi-a continuat şi completat studiile la Şcoala Pedagogică din Sighetu Marmaţiei şi după 47 de examene, în 9 septembrie 1960 îşi ia examenul de stat, fiind încadrat pe funcţia de director la Şcoala Generală din comuna Fărcaşa. În 1962 dă examen de admitere la Facultatea de Filologie din Baia Mare (la cursuri fără frecvenţă), unde intră pe primul loc, iar în 1966 işi ia examenul de stat, obţinând dreptul de a ocupa catedra de limba şi literatura română în calitate de profesor calificat şi titular.

În 4 mai 1966 se căsătoreşte cu Maria Pop, o tânără absolventă a Facultăţii de Matematică din Baia Mare. Au împreună un băiat (ofiţer al Armatei Române) şi o fiică (farmacistă). Gradul didactic I l-a obţinut impresionând comisia prezidată de renumitul profesor dr. Mircea Zaciu din Cluj Napoca. În 1998, dezamăgit de editarea şi conţinutul manualelor şcolare, după 41 de ani dedicaţi instruirii tinerelor vlăstare, se hotăreşte să iasă la pensie, înainte de termen, fapt ce i-au determinat pe mulţi dintre foştii elevi ai Domniei sale să asiste (de pe coridor, de la ferestre şi curte) la ultima sa oră.

La cei 84 de ani a fost onorat cu prezenţa de către Înaltpreasfințitul Părinte † Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, cu care are o relaţie specială, privilegiată, deoarece se cunosc încă din copilăria preafericitului mitropolit Andrei Andreicuţ. Moderatorul evenimentului a fost scriitorul Milian Oros, preşedintele Asociaţiei culturale „Bodava”, cel care alături de Primăria Fărcaşa au sprijinit financiar şi logistic apariţia cărţii „Popas la borna 84. Viorel I. Pop – Omul, dascălul, sculptorul şi scriitorul”.

Preotul Virgil Jicăreanu, consilier eparhial şi reprezentant al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului i-a oferit sărbătoritului prof. Viorel Pop ordinul „Preot Nicolae Gherman” pentru activitatea depusă în slujba bisericii ortodoxe.

Au vorbit laudativ la adresa Domniei sale, printre alţii: mitropolitul Andrei, poetul Vasile Morar, viceprimarul comunei Daniel Decebal, pr. Nicolae Petruș – protopopul de Chioar, poetul şi cântăreţul Anghel Pop, preot pensionar Vasile Pop, prof. Viorelia Vele, preotul paroh Cătălin Coşula ş.a.

Cei peste 80 de ani împliniţi, cele peste 40 de generaţii de elevi educaţi de dânsul în calitate de profesor de limba română şi director de şcoală, o familie model  dăruită de Dumnezeu şi cărţile publicate până acum sunt rezumate de Viorel Pop în aceste versuri de mulţumire: „Trecător pe drumul vieţii,/ Pe-a Destinului Cărare,/ Îi mulţumesc Celui de Sus/ Pentru-această ANIVERSARE!”

La final, câteva gânduri despre aniversatul Viorel Pop culese din cea mai recentă carte: „Cărţile scriitorului Viorel Pop se înscriu în direcţia literaturii tradiţiionale clasice româneşti, autorul fiind un demn continuator al mirificului Ion Creangă. Aceste cărţi de suflet recreează o lume, e viaţa unei familii din Ardeal urmărită de-a lungul a două sau chiar trei generaţii. E viaţa de la ţară, e relatată viaţa bunicilor autorului şi a urmaşilor acestora din care face parte şi autorul cărţilor.”(Olimpia Mureşan)

„Viorel Pop se simte mereu prezent între oamenii din sat,în acea lume grea, dar plină de farmec, lumea copilăriei sale. O lume adevărată, cum în zilele noastre nu se mai află. Minciuna, tâlhăria, desfrâul curg peste noi. Şi Viorel Pop, îndurerat, mai ridică un colţ de timp de peste lumea lui şi ne-o arată nouă, prietenilor săi. Nima de atunci trăieşte în paginile acestui scriitor care a văzut lumina zilei şi a crescut până la douăzeci de ani sub cupola miraculoasă a bisericii acestui sat îmbălsămat cu sănătoasele tradiţii ale neamului nostru.” (Vasile Morar)

„Acest volum m-a convins definitiv că prietenul meu, Viorel Pop, stăpâneşte cu fermitate arta naraţiunii, că este capabil să concentreze decenii de istorie transilvană în viaţa unui singur om, a lui Izidor, tatăl său, cel care îşi percepea cu luciditate adevărata situaţie de ţăran născut român ca apoi, posibil, să moară ungur… Câtă subtilitate din partea unui simplu ţăran, să marcheze în câteva cuvinte două evenimente istorice colosale pentru istoria unei ţări, o unire şi un diktat!” (Milian Oros)

„Remarc şi la acest roman acurateţea exprimării ca şi faptul că autorul ştie să păstreze dreapta măsură pentru a nu cădea în patetism sau text calofil şi moralizator. Abordarea istoriei se face tot la modul pertinent. Românii şi ungurii trăiesc în relativă armonie, ştiind să-şi aprecieze unii altora valorile. Cei care îi umilesc pe români sunt funcţionarii de stat. A se vedea discriminarea elevilor români la şcoală. Şi iată cum ceea ce în „Destăinuiri…” era doar crochiu, în acest al doilea roman, omagiul adus tatălui se transformă în proză adevărată, de cea mai bună calitate. Personajul reinventat de autor se transformă în ţăranul ardelean etalon care, deşi ştie să se ţină mereu pe valul vieţii, va fi ucis în final de tăvălugul unei istorii impusă românilor de alogeni.” (Dragomir Ignat)

Pentru mine profesorul Viorel Pop se confundă cu înfloritoarea comună Fărcaşa. Printre prietenii de peste Someş, Domnia sa, prin viața exemplară și cărţile publicate, pentru inima mea, stă alături de Petre Dulfu, Vasile Morar, Radu Botiş, Florica Bud, Milian Oros ori regretatul Traian Rus.

La mulţi ani cu sănătate şi bucurii, distinse coleg Viorel Pop din Fărcaşa, putere de muncă iar harul înnăscut de povestitor, de prozator şi poet popular să-l folosiţi pentru viitoarele cărţi!

Gelu Dragos_foto_Stefan Selek

Gelu Dragoș

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: