Un roman de excepție „Ubi Bene?… Ubi Patria?…”, semnat de Valeria Bilț

de Gelu DRAGOȘ, U.Z.P.R.

Am avut privilegiul să particip la Biblioteca județeană „Petre Dulfu” Baia Mare la prezentarea unei cărți tulburătoare prin subiectul abordat și tragismul poveștii personajului principal. Este vorba despre un roman al emigrării, o carte-document, un roman autentic, original, convingător: „Ubi Bene?… Ubi Patria?…” (Unde este bine? Unde este patria?), Editura „Grinta”, Cluj Napoca, autor prof. dr. Valeria Bilț din Țara Lăpușului.

Profesoara dr. Daniela Sitar-Tăut, prezentă în prezidiu, a spus: „N-o ştiam în ipostaza de prozatoare pe Valeria Bilţ. Titlul e o parafrază a celebrului dicton latin care e reluat pe parcursul romanului. În prima parte se remarcă virtuţile narative ale autoarei. În plan secund, avem o diagramă îngrijorătoare a pătrunderii islamismului în Europa şi apoi cartea devine una documentară. E un roman foarte curajos, incomod”.

La rândul ei, buna prietenă a autoarei, profesoara dr. Terezia Filip remarcă faptul că: „Abordează o tematică atât de sensibilă, de gravă. Autenticitatea dă clasă romanului. E un roman feminin. Are curajul să coboare undeva în subteran, ca Dostoievski. De aceea, e un roman convingător şi autentic. Ubi bene? Ubi patria? Valeria Bilţ schimbă afirmaţia latinilor în interogaţie şi creează o anumită problematică. Unde este patria? Unde este bine?”

Alt lăpușan, profesorul născut a fi un lider înnăscut prin aforismele zise – prof. Augustin Griguţa, a punctat faptul că această carte este: „Despre degradare, dar în acelaşi timp despre nobleţe. E o carte mărturie, o carte document, o carte avertisment, o carte despre emigrare cu multele ei consecinţe, o carte cu un demers narativ ferm, bine controlat, o carte de citit cu mare plăcere. E o lectură incitantă, tulburătoare”.

Scriitorul Iacob Oniga din Lăpușul Românesc a accentuat faptul că: „Romanul te zguduie prin dramatism. Autoarea suferă deodată cu personajele. Suferă, compătimeşte, dar ia atitudine”.

Evenimentul moderat de directorul general al Editurii „Grinta” Cluj Napoca, scriitorul Gabriel Cojocaru a zis: „Pentru Editura Grinta orice carte e o provocare. În ultima vreme, multă lume crede că m-am axat pe poezie. Cele mai multe premii ale Editurii Grinta sunt pentru proză. Editura Grinta a publicat peste 90 de autori din Maramureş. Prin această carte, Valeria Bilţ trage un semnal de alarmă şi pune în discuţie aceste teme: există pericolul ca Europa să-şi piardă identitatea. Va trebui să acţionăm”.

Profesoara Gabriela Medan a spus: „E un roman despre timpul crunt în care ne-a fost dat să trăim, despre pierderea rădăcinilor și o dureroasă interiorizare. Cu rafinament și spirit viu de observație, se vorbește despre limita dintre dezastru și șansă. E o soluție să plecăm dincolo? E mai bine să învățăm să trăim fericiți cu ce avem? Ca să vă răspundeți, vă îndemn să citiți romanul. E o carte cu miez, scrisă de o autoare sensibilă, dar extrem de lucidă, cu o experiență de viață fantastică și cu studii literare solide care se regăsesc și în tehnicile de construcție textuală. E o carte despre noi cei de azi, despre dilemele și frământările noastre. Felicitări autoarei și lectură bogată, vouă, cititorilor!”

La finalul manifestării a venit rândul autoarei să vorbească cum s-a născut această carte. Cu permisiunea dânsei am să citez dedicația de pe prima pagină a romanului, care spune totul despre demersul său literar: „Fiului meu, Horia-Valentin, emigrat prea curând în tărâmurile fără frontiere, rase, religii și politici… Părintelui Leonello Birettoni, protectorul creștinilor, în ilegalitate, în numele Domnului… Româncei Păcălite, a cărei poveste de viață conferă senzațional acestui roman născut dintr-o realitate ce nu mai trebuie măsluită… Prietenei mele, Genoneva, care a crezut în abilitățile mele scriitoricești…”

Valeria Bilț

Și ca să vă faceți o părere cât mai obiectivă despre prof. Valeria Bilț și cartea Domniei sale, am să apelez la două voci puternice ale literaturii actuale, prof. univ. dr. Elena-Ana Iancu: „Romanul se caracterizează printr-o dinamică a lecturii care, deși este complicată prin alternarea poveștilor și a planurilor temporale răsturnate, oferă o poveste captivantă și un segment interesant, grav și extrem de provocator al lumii postmoderne”, iar scriitorul Virgil Rațiu, directorul Editurii „Aletheia” Bistriţa, concluzionează: „Valeria Bilț deschide un dosar al crimei organizate, având teren de desfășurare Italia, cu orașele sale Bologna, Perugia, Milano și altele, legate prin rețele de emigrare care traversează Croația, Slovenia, Ungaria, România până în Bulgaria. Capetele de la Est și de la Vest ale grupurilor terorii umane sunt necunoscute. Necunoscutul și insolentul vicios sunt ecranele pe care rulează toate victimele”.

Romanul „Ubi Bene?… Ubi Patria?…” a avut parte de cronici pozitive şi din partea revistelor de profil. Am să mă opresc la două dintre acestea:

Vatra Veche, 8/2019. NICOLAE SUCIU: ROMANUL EMIGRĂRII ȘI AL CELOR MAI ACUTE ÎNTREBĂRI: Apărut la editura Grinta și lansat la Baia Mare, romanul semnat de Valeria Bilț, al cărui titlu, Ubi bene? Ubi patria? (1), raportat la dictonul latin (Ubi patria, ubi bene), pare a deruta, se impune nu numai prin experiențele de viață surprinse cu un deosebit spirit de observație, dar și prin tenta postmodernă, romanului nelipsindu-i nici cultivarea senzaționalului, nici interferența dintre realitate și ficțiune, nici scrierea despre modul cum a luat ființă romanul, nici amestecul de varii registre lingvistice și nici inserțiile de tot felul. Mai mult decât atât, romanul, lecturat cu sufletul la gură, reprezintă în primul rând un semnal de alarmă pentru întreaga suflare a creștinilor de pe toate continentele. În ciuda așteptărilor de tot felul, curajul de a pune degetul pe rănile UE, deși cu o oarecare întârziere, face parte dintr-o scriere-manifest, cu un mesaj umanitar spus pe șleau, fără teama de a leza terțe persoane și fără curtoazia exagerării pe care toți cei ajunși la „pita și slănina” democrației UE, au nutrit-o și, din păcate, încă o nutresc. Roman cu o compoziție echilibrată, momentul rugăciunii din incipit și din final având pe de o parte, rolul de a defalca felia de viață a romanului de realitatea propriu-zisă, iar pe de altă parte, parcă ar reprezenta însuși statutul de S.O.S., Ubi bene? Ubi patria? este, evident, nu numai un roman al celor două tipuri de emigrare, dar și unul al condamnării acestora – un tip de emigrare incluzând, evident, drama femeilor din Europa de Est, mână de lucru și prilej de prostituție în Europa de Vest – iar celălalt tip referindu-se la înaintarea „cancerului” ocupării pașnice și tacite a Europei de către musulmanii veniți din Orientul Mijlociu.

Argeș, nr.4/2019. RĂZVAN DUCAN: VALERIA BILȚ. „Ubi bene? Ubi patria?” Este cartea unor căutări individuale, al căror filon epic se desfășoară în Italia și nu numai, în anii de dinaintea acceptării României în U.E. Dramele individuale se petrec pe fondul marii migrații spre Europa, mai ales dinspre nordul Africii. Cartea se încheie prin dictonul latin Sequitur spectaculum mundi și versiunea engleză & the story of the world goes on sugestie a realității ce continuă insolvabil, dincolo de consemnarea ei în text.

Sunt și eu în asentimentul celor de mai sus, consider că romanul „Ubi Bene?… Ubi Patria?…” supune reflecției cititorilor viața grea pe care unii români o duc în diasporă,unde banii se câștigă cu sudoare multă, iar uneori plătesc cu viața îndepărtarea de casă, de cei dragi! Sper ca această carte să se impună în literatura română contemporană, iar prof. Valeria Bilț să recidiveze!

Gelu Dragoș