Schiţă de portret în acvaforte

de acad. Ioan-Aurel POP
Preşedintele Academiei Române

Imaginea pe care o am în minte despre profesorul Teodor Ardelean este aceea de om-fluviu, întruchipat de un şuvoi benefic, capabil să purifice tot răul şi să aducă mereu binele, adevărul şi dreptatea. De-a lungul vieţii, nu a stat o clipă locului, să-şi vadă de lecturile şi de scrierile sale, să-şi îndeplinească datoria impusă de soartă şi să aştepte liniştit trecerea anilor.

L-am surprins mereu în acţiune, pasionat de cărţi şi de bibliotecă, mai ales de biblioteca judeţeană pe care o conduce. Aici, a reuşit să constituie o zestre de carte unică între bibliotecile de profil, să facă din aşezământ un for cultural de prim-plan, să organizeze activităţi demne de centrele culturale şi universitare de cel mai înalt rang. L-am remarcat ca filosof, ca istoric, ca filolog, ca om de cultură şi ca intelectual, în general, iubind creaţia spirituală clasică, promovând şi produsele minţii şi inimii tinerilor, publicând periodice, organizând sesiuni ştiinţifice, simpozioane, colocvii, colecte pentru Basarabia, nordul Maramureşului şi nordul Bucovinei, pentru românii din diaspora. L-am văzut ca transilvănean cu obârşia sa în colţul nord-vestic al provinciei istorice intracarpatice, realizat din punct de vedere profesional şi uman în Maramureş, în ţara descălecătorilor, în ţara unei nobilimi româneşti mândre şi neplecate. L-am admirat ca român integru, preocupat de demnitatea poporului său, de soarta sa, de binele său şi de valorile sale.

Cu firea sa vulcanică, Teodor Ardelean nu a fost şi nu este un om comod pentru unii dintre cei din jurul său. Dar nici nu a urmărit să fie comod. A urmărit să fie activ, să fie constructiv, să adune, şi nu să risipească, şi a reuşit. Nimic din ceea ce este omenesc nu îi e străin, nici binele şi nici răul, nici dreptatea şi nici nedreptatea, nici adevărul şi nici minciuna. Le-a cunoscut în viaţă pe toate, dar nu ca să le cultive, ci ca să le aducă imnuri de glorie celor bune şi să le veştejească pe cele rele. Îl văd descins din stirpea nobilă a luptătorilor români transilvăneni pentru dreptate, egalitate şi frăţie, din grupul petiţionarilor de la 1791, din cel al memorandiştilor din 1894, din elita intelectuală a celor care au făcut Unirea de la Alba Iulia.

Cu o asemenea moştenire a pornit în viaţă Teodor Ardelean, din ea s-a înfruptat constant, mai ales, când i-a fost greu, pe ea a sădit-o şi răsădit-o mereu în jur, pregătindu-i pe tineri să înfrunte viitorul, ca să-l modeleze, ca să-l facă bun de a fi trăit de urmaşi cu demnitate.

La moment aniversar, îi urăm, după tradiţia noastră latină, Vivat, crescat, floreat!

Baia Mare, 14 iunie 2021

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: