A cunoaşte, a-nţelege, a trăi

de Irina Lucia MIHALCA

În ochi strângi infinitul.
Şi dacă am înţelege, ce putem schimba?
Şi dacă am schimba, am fi altfel?
Şi daca am fi altfel, unde e diferenţa?
Să cunosc tot e binele suprem?
Prin fiordurile nopţii, ca o rugăciune,
picură tainic, adânc, 
o adiere amplă, unduitoare,
plină de armonii în culorile timpului.
Prin bezna lichidă înoţi în albastru,
din umbra neţărmurită te topeşti,
în lacrimă te transformi,
în tine o împlineşti.
A cunoaşte, a-nţelege, a trăi,
parfum discret în mii de nuanţe,
picătura de lumină
pe care-o sorbi
în liniştea inimii, înfiorându-te.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: