Elevilor mei

de Cosmin LAURAN

Știu că n-ați fost voi cei mai buni,
Cei mai cuminți sau cei mai silitori,
Dar, cum v-am spus de-atâtea ori,
Voi n-ați fost nici egali și nici comuni!

Sper că măcar atât ați înțeles
Din tot ce-am îndrugat în ore lungi,
Că viața nu-i un loc în care-ajungi,
E locu-n care-ncet, timid începi!

Vă rog să nu uitați vreodată,
Chiar dacă veți uita cândva de mine,
În viață te întreci doar tu pe tine!
E singura-ncleștare-adevărată!

Chiar dacă nu ați fost mereu acasă
În intervalul devenit acvariu,
Încerc să recompun un alt scenariu:
Să ne-ntâlnim și-n viață, ca la clasă.

(Sursa: Lauran Cosmin, Anotimpuri cu tine, Alba Iulia, Editura Reîntregirea, 2019, p. 63)

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: