La casa de nebuni

de Mihaela CD

În lumea cea nebună mă-nfioară
LEGI NOI, mai triste-n fiecare zi
Noi n-avem DREPTUL să ieșim afară
Căci noaptea cu strigoi ne-om întâlni

Cu-o nouă lege plină de PROSTIE
Vor MAMEI dreptul vieții să i-l ia
Căci n-are astăzi mama temelie
Decât să fie numărată undeva…

La școli COPIII azi nu mai învață
Respectul și al său important rost
De-atâtea drepturi, GENUL e o ață
Pe care-o rupi și-o poți schimba anost

N-avem valori, ni-s toate la grămadă
Ne plânge dorul de părinți și frați
Triști să rămânem SINGURI în ogradă
Și-n IZOLARE să fim timorați.

Voi nu-nțelegeți măști de răutate
C-am fost creați, AICI ca să trăim
Nu vrem să schimbăm o DREPTATE
Ce Dumnezeu ne-a dat-o, să murim!

Din trist COMPLOT, gâlgâie omenirea
Vreți să ne faceți humano-roboți
Nu vă înțeapă-n INIMĂ nenorocirea
Că ne trădați azi la nebuni și hoți?

Cât trebuie să-ndurăm UMILINȚA
Că ne luați ce-i sfânt pe pământ?
Nu vă ajunge oare SUFERINȚA
Ce o trăim singuri ca frunza-n vânt?

Și oare câte generații veți DISTRUGE
Arzând valori și datini din străbuni
CREDINȚA printre pietre-n ziduri fuge
Și ne băgați încet la casa de nebuni

Degeaba urlă răzvrătirea-n sânge
Cu ARME psihotronice ne atacați
Să n-avem nici PUTERE a ne plânge
Și slugi să vă fim, numai aplecați.

Veni-va vremea când o să vă-nvingă
Din CERURI bunul nostru Dumnezeu
Să vă ASCUNDEȚI, căci o să vă ningă
Cu fulgii mari ai otrăvirii voastre alizeu!