ȘTEFAN POPA: MISIUNEA MĂRTURISIRII DE CREDINȚĂ – Sfântul Proroc Ilie, vocea biruitoare a Vechiului Testament

(recenzie)

de Vasile BELE

„Ce este ființa umană? Dacă ne referim strict la sine, omul, chiar rațional, este nimicnicie. Dacă ne referim la omul-ființă spirituală, atunci este important să nu omitem șansa întâlnirii cu esența lucrurilor și a fenomenelor existențiale, unde se află cheia sensurilor, adică Dumnezeu. Problemele, sensurile, frământările omului? Ele există, dar numai în logica divină a lui Dumnezeu. Condiția plăcerii pe care însă, din păcate, omul care a atins-o, e nevoit să constate doar lipsa sensurilor, adică nimic altceva decât niște zădărnicii, cum spune Ecleziastul. Cu alte cuvinte, există rațiunea banală a plăcerilor ieftine, există rațiunea superioară a neplăcerilor și, în fine, logica divinului, care nu e abordabilă de către rațiunea umană, pentru că este dincolo de înțelegerile ființei umane”.

*********

„Ștefan Popa, s-a specializat în domeniul militar la Academia de Înalte Studii Militare din București, fiind licențiat în arma aviație, în anul 1992. Apoi, s-a format la școala universitară clujeană, absolvind Facultatea de Teologie Ortodoxă, secția Pastorală, în anul 2000, iar din 2003 se specializează în domeniul comunicării prin urmarea cursurilor masteratului Comunicare și Relații Internaționale din cadrul Facultății de Istorie și Filosofie, Universitatea 《Babeș-Bolyai》 din Cluj-Napoca. Comandorul (aviație) Ștefan Popa a îndeplinit diferite funcții de conducere în cadrul Forțelor Aeriene Române, până în anul 2010, când a ieșit la pensie.

Pe lângă numeroasele articole de specialitate, de teologie, filosofie și de istorie militară, autorul a publicat și opt cărți, printre care: Hristos în armată, război și religie; Hristos în mine, drumul către cer. Este ofițer superior în aviație cu gradul de comandor și a participat, de-a lungul carierei militare, la misiuni militare naționale și internaționale”, (coperta IV).

Este vorba despre volumul MISIUNEA MĂRTURISIRII DE CREDINȚĂ – Sfântul Proroc Ilie, vocea biruitoare a Vechiului Testament, apărută la Editura Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2019, pag. 120, ISBN 978-606-730-512-8, autor Ștefan Popa – ofițer superior, volum primit cu „dedicație și iscălitură”, de la autor, la Sinaia, în 5 septembrie 2019.

Volumul se bucură de un ARGUMENT, pag. 7-16, CINE SUNT PROROCII? DAR SFINȚII?

„… Dumnezeu a comunicat prin profeți și proroci date precise cu privire la nașterea, activitatea, precum și la întreaga operă de mântuire săvârșită de Fiul Său, Domnul Iisus Hristos, în lume. Făgăduința mântuirii omenirii de păcat rămâne o nădejde vie, chiar o certitudine”, pag. 8. Prorocii, asemeni profeților sau sfinților, sunt mesagerii lui Dumnezeu, evident „mesageri divini, vorbind nu de la ei, ci doar ceea ce Domnul le dădea să grăiască, adică au vorbit 《purtați fiind de Duhul Sfânt 》, (I Petru 1, 21). În Vechiul Testament, profeții sunt puși în relație directă cu Dumnezeu, Cel care îi cheamă, îi inspiră și îi responsabilizează pe fiecare în parte”, pag. 9. Sfinții, precum prorocii, sunt cei care știu/cunosc/văd/împlinesc/vestesc voia lui Dumnezeu Cel Sfânt. Biserica Ortodoxă, prin Sfânta Tradiție, alătură sfinților trei lucruri esențiale:

– „încredințarea cu toată ființa lui Dumnezeu, îndeplinirea cu sfințenie a poruncilor dumnezeiești și respectarea Legii”, pag. 12;

– „iubirea de Dumnezeu, împlinirea cu râvnă și bucurie a poruncilor și sfaturilor dumnezeiești și neîncetata stare de rugăciune”, pag. 13;

– „ascultare și supunere în fața voinței lui Dumnezeu”, pag. 14;

Sfinții, profeții sau prorocii au o misiune sfântă – misiunea de a arăta prin cuvânt și faptă iubirea, dragostea, dreptatea, sfințenia întru Hristos. „Arma” lor este adevărul și dreptatea, precum Cuvântul, iar prin lucrările lor (a sfinților, a prorocilor, a profeților), se izbăvește/mântuiește omul, poporul căzut în păcat sau suferință, ba chiar și din moarte.

Capitolul 1 – ILIE (n.a. profet), BICIUL LUI DUMNEZEU, pag. 17- 22, a fost numit așa „pentru dârzenia luptei lui cu diavolii, un model vrednic de urmat în toate timpurile”, pag. 17, având puterea de a „închide și deschide cerurile”. Cine este profetul Ilie?

– singurul profet care l-a cunoscut pe Dumnezeu;

– Înaintemergătorul celei de-a doua venire a lui Hristos;

– „eroul biblic care influențează și în zilele noastre întreaga cultură, fiind meteorologul, prin excelență, de serviciu al întregii lumi”, pag. 18. Să nu uităm pilda biblică și puterea dumnezeiască a lui Ilie, când, trei ani și jumătate, „închide cerul”, iar datorită secetei și foametei provoacă dezastre. Prorocul Ilie este venerat în religia islamică, iudaică și în creștinism, numele lui, ILIE = „ELIJAHU” sau „DOMNUL ESTE DUMNEZEUL MEU”.

„Tradiția Bisericii Ortodoxe precizează că pentru râvna neobosită față de Dumnezeu, pentru viața lipsită de păcat, pentru ostenelile și nevoințele sale pustnicești, Dumnezeu l-a răsplătit, ridicându-l la Cer cu trupul, fără a trece prin moartea fizică, firească oricărui muritor”, pag. 22.

Capitolul 2 – MISIUNEA, pag. 23-30. „Prorocul Ilie este chemat de Dumnezeu spre a îndeplini o misiune sfântă, iar ceea ce el comunică nu sunt cuvintele sale, ci descoperirea lui Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu”, pag. 23.

Fiind un „adevărat ostaș al lui Dumnezeu”, categoric în multe privințe, plin de râvnă – „un personaj mistic, complex, istoric” – „închide cerul”, cheamă poporul, cheamă regele pe muntele Carmel, dar să aducă jertfe lui Baal. El, va aduce „singur jertfă adevăratului Dumnezeu, propunând ca Dumnezeu să trimită foc din cer peste jertfa cea adevărată”, pag. 27.

Prin faptele lui, prin misiunea sfântă pe care a avut să o îndeplinească, Ilie, ne arată calea adevărată spre credința adevărată și spre creștinism, mărturisindu-L pe Dumnezeu, iar dacă îi vom urma calea, Cuvântul, sfatul cu dreaptă credință și mărturisire întru Adevăr și Lumină, „putem păși în veșnicie”, pag. 30.

Capitolul 3 – LECȚIA LUI ILIE, pag. 31-44. Din puținele informații despre viața lui Ilie, tragem concluzia că trăia în pustie, se hrănea precum păsările cerului, evitând cât poate așezările. Uneori a fost hrănit de corbi. „Dar deodată, apa pârâului seacă și Ilie se sperie, iar primul gând care îi veni este acela că Dumnezeu l-a părăsit. Nu trece mult timp și Dumnezeu îi vorbește, îi spune să meargă la o văduvă din Sarepta Sidonului”, pag. 32.

Lecția lui Ilie Sfântul, vizează:

– dragostea și slujirea adevăratului Dumnezeu;

– ne este călăuză și îndreptar împotriva idolilor, a înfrângerii trufiei, îndemnându-ne la viață simplă și smerenie;

– credință și fapte bune;

– simplitate sau renunțarea la lucrurile materiale;

– o viață curată închinată divinității – fecioria sau castitatea;

– ascultarea de Dumnezeu și de trimișii Lui;

– viața duhovnicească, o credință puternică, dragoste adevărată;

– să nu ne temem de nimeni și de nimic, pentru că nu suntem singuri;

– să avem curajul mărturisirii adevărate;

– să nu ne temem de moarte;

– să fim milostivi, să luptăm împotriva păcatului lăcomiei;

Capitolul 4 – PROROCUL ILIE, OCROTITORUL AVIATORILOR, pag. 45-50, „Sfântul Proroc Ilie este unul dintre cei mai mari oameni ai lui Dumnezeu, trimiși de El vreodată pe acest pământ” și Capitolul 5 – DUMNEZEU ÎL SMEREȘTE PE ILIE, pag. 51-53, trimițându-l „la o văduvă, săracă, modestă, dar cu mare evlavie față de Dumnezeu și cele sfinte, timp de trei ani”, pag. 51-52, toate astea să fie „spre învățătură, spre luare aminte și spre îndreptare, pentru ca toți oamenii să ajungă la cunoașterea lui Dumnezeu și la mântuire”, pag. 53.

Capitolul 6 – ILIE – LITURGHISITORUL, pag. 54-58. „… la construirea altarului pentru jertfă, Ilie folosește patru măsuri de apă, ceea ce ar simboliza cele patru Evanghelii ale Noului Testament. Ilie este liturghisitor și prin faptul că la construirea altarului a folosit 12 pietre, simbolizând cele 12 seminții ale lui Israel sau, mai târziu, pe cei 12 apostoli ai Mântuitorului”, pag. 55.

Capitolul 7 – CEA MAI PUTERNICĂ RUGĂCIUNE, pag. 59-67. „Dacă ar fi să alegem un nume pentru Ilie, nu poate fi altul decât acesta: om al rugăciunii”. De altfel, puterea lui Ilie de „a lega și dezlega cerurile” stă în multa „râvnă a rugăciunii”, pag. 59. Prin rugăciune, prin post și mărturisire, prin fapte de milostenie, mereu cu mintea spre Dumnezeu, vorbirea cu Dumnezeu, facerea de bine – aceasta este calea spre mântuire. Prin rugăciune vei descoperi dragostea, pacea și bucuria, fericirea, blândețea. Dar nu oricare rugăciune este folositoare. Iată ce spune Sfântul Grigorie de Nyssa: „… nu a cădea în genunchi și a lua chipul celor aflați în rugăciune, în vreme ce cugetarea rătăcește în afară e sârguința și fapta bine-plăcută Scripturii, ci predarea întregului suflet împreună cu trupul rugăciunii, odată cu lepădarea oricărei nepăsări a gândurilor și oricărui cuget nedrept”, pag. 61. Rugăciunea și postul sunt calea spre adevăr, spre dreptate, spre fericire. Rugăciunea este un „strigăt de durere cerere de ajutor, imn de dragoste, nevoia de Dumnezeu”, pag. 65. Rugăciunea este calea spre armonie, pace în suflet și cu cei din jur, spre iertare și mântuire.

Capitolul 8 – MINUNILE PROROCULUI ILIE, pag. 68-75. „Cea mai mare minune pentru om este aceasta: omul să-și cunoască păcatele proprii și să le plângă, nejudecând pe alții”, pag. 68, este definiția minunii dată de Sfântul Isac Sirul. Pentru Prorocul Ilie, cea mai mare minune este confruntarea cu falșii profeți. Și ne aducem aminte cum a „deschis cerul și a adus ploaia”, după trei ani și jumătate. Ilie, înalță rugăciune către Dumnezeu, pentru a trimite foc și a demonstra în fața celorlalți care este adevăratul Dumnezeu. „Doamne Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac și al lui Israel! Auzi-mă, Doamne, auzi-mă acum cu foc, ca să cunoască astăzi poporul acesta că Tu singur ești Dumnezeu în Israel și că eu sunt slujitorul Tău”, (III Regi 18, 36), pag. 70.

Tot la minuni intră și cele „petrecute la gospodăria unei văduve din Sarepta Sidonului: înmulțirea făinii dintr-un vas și a untdelemnului din urcior, timp de trei ani de zile”, pag. 72.

Dar faptul că păsările cerului îl hrănesc pe Ilie, oare nu este o minune? Ba da! Ascuns în peșteră timp de 40 de zile și 40 de nopți, unde se ascundea de Izabela cea care îl dorea mort. Se întâmpla pe muntele Horeb. Aceasta este o altă minune.

Aflat pe malul Iordanului, împreună cu Elisei, a lovit cu mantia sa apa, iar apele s-au despărțit, putând trece. Minuni se continuă și azi, pentru cei care se roagă la Sfântul Ilie.

Capitolul 9 – ÎNTÂLNIREA CU DUMNEZEU, pag. 76- 82. „Să ieși mâine și să stai în fața Domnului în munte. Și, iată, Domnul va trece. Înaintea Domnului va fi o vijelie năprasnică ce va despica munții și va sfărâma stâncile, dar nu în vijelie va fi Domnul. După vijelie va fi cutremur dar nu în cutremur va fi Domnul. Și după foc va fi adiere de vânt lin și într-însa va fi Domnul”, pag. 76.

Capitolul 10 – SĂRBĂTOAREA SFÂNTULUI ILIE. TRADIȚII ȘI OBICEIURI, pag. 83-86.

Sfântul Proroc Ilie este unul din cei 16 profeți (din Vechiul Testament), prăznuit la data de 20 iulie. „Sfântul Ilie provoacă tunete, trăsnete și fulgere, ploi torențiale și incendii, 《leagă și dezleagă cerurile》, hotărăște unde și când să bată grindină”, pag. 84. În tradiția populară s-au împământenit o serie de concepții (credințe și superstiții), în legătură cu Sfântul Proroc Ilie sau cu viața acestuia. Iată, câteva:

– în seara de ajun, fetele se tăvăleau dezbrăcate, în ogorul de cânepă, iar dacă noaptea visau cânepa verde se credea că se vor căsători cu un fecior tânăr, iar dacă visau cânepa uscată, se zicea că bărbatul le va fi bătrân;

– să se ducă în ziua de Sfântul Ilie busuioc la sfințit, apoi să îl ardă, iar cenușa este folosită pentru bube la gură;

Capitolul 11 – ELISEI, UCENICUL LUI ILIE. MODEL DE UCENICIE, pag. 87-108. Prorocii sau sfinții își lasă urmași, ucenici, prin care darurile lor sunt transmise, purtate și duse mai departe. Prorocul Ilie îl lasă, în acest context, urmaș, ucenic pe Elisei.

Capitolul 12 – BAAL, ZEUL FURTUNII, pag.109-113. „O traducere a cuvântului din limba ebraică, cuvântul «BAAL», ar însemna 《STĂPÂN》, 《POSESOR》, 《SOȚ》. În sens religios, termenul 《BAAL》face trimitere la zei. Zeul Baal era considerat cel mai important și cel mai puternic zeu din panteonul canaanit”, pag. 109. Peste puterile zeului Baal, era zeul Mot – al secetei și al morții… iar sosirea ploilor era sărbătorită cu orgii inimaginabile, era de fapt, trezirea la viață a naturii.

Capitolul 13 – ZBORUL – ÎNTRE MIT ȘI REALITATE, pag. 114-119, încheie volumul MISIUNEA MĂRTURISIRII DE CREDINȚĂ. A fost o adevărată bucurie lectura și recenzarea acestuia, poate și din perspectiva unuia care am simțit nevoia de apropiere spre Dumnezeu. Drag prieten, minunat volumul, minunată abordarea și cred că mai sunt multe lucruri minunate de spus. Frumoasă legătura dintre Prorocul Ilie și misiunea aviatorilor, nu degeaba a fost ales drept ocrotitorul spiritual al aviatorilor. Te felicit pentru acest volum și îți doresc spor în toate cele propuse. Voi încheia cu o vorbă de-a dumitale: „Ca ființă spirituală, iubesc albastrul cerului, ador tot ceea ce este divin, încerc să înțeleg infinitul și caut explicații simple pentru misterele lumii. Caut să deslușesc tainele ascunse ale divinității pentru a-mi hrăni sufletul și filozofia pentru a contempla frumusețea vieții. Descopăr astfel că divinitatea este înlăuntrul meu, că visul de a zbura a devenit o realitate, că absolutul e 《necondiționatul limitat》, că filozofia e o pregătire pentru moarte, iar iubirea este forța creatoare care poate învinge moartea”.

Chiuzbaia, 17 decembrie 2020, (V.B.)

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: