RUGĂMINTEA MEA DIN URMĂ

de Mircea Dorin ISTRATE

Satule, ţi-oi spune-n şoaptă rugămintea mea din urmă,
Tu, primeşte-mă la tine să mă pui lângă ai mei,
Când veni-va SOROCITĂ clipa să mă las de turmă
Şi HODINĂ să îmi caut, sub covor de ghiocei.

Cu un car mă du la groapă, iar la boi le pune-n coarne
CIUCURI cu împletitură din cireşul înflorit,
Din SMICELE lungi de salcă să faci JUGUL, iar CORMANE
Fă-le doar din cimbrişorul, ce-i abia înmugurit.

Trandafir să pui pe LOITRE, că acum aşa se poartă,
RUDĂ fă din socu-n floare, iar SCĂRIȚĂ fă-mi din cracă
De alun, din cela tînăr, iar pe SPIȚELE din roată
Leagă maci din ceia roşii, privitorilor le placă.

După car, vină BĂNDAȘII, cu PRIMAȘUL, bun de gură,
Cântă-mi numai învârtite, iar la podul de la moară
Popa şi diacul GÂNGAV scape-mi iar o-njurătură
Că PODINA-i spartă toată şi prin vad vor trece iară.

Sus pe coastă-n ţigănime dă colaci şi BEUTURĂ
La trudiţii ce-şi duc viaţa între maluri de amar,
Pomeni-m-or, că şi-n viaţă, cum îmi scrie la Scriptură
Tot le-am dat de câte una şi mai des, dar şi mai rar.

La mormânt nu plângă nimeni, că ’napoi nu m-or întoarce,
Spună-mi doar un „Iartă-l Doamne” şi atât mi-o fi de-ajuns,
Popa-n câteva cuvinte, iertăciuni să ia în pace
De la cei rămaşi în viaţă, pentru mine, ce m-am dus.

Tu, la cap în loc de cruce pune-mi SALCĂ plângătoare,
La picioare, las’ să crească o JORDIȚĂ de alun,
Umbră-mi facă îndulcită, ca în locul cu răcoare,
Liniştit să-mi dorm vecia, lângă satul meu străbun.

Versuri primite cu bunăvoința doamnei: Melania Rusu Caragioiu, Vicepreședintă ASRAN, Redactor șef cultural STARPRESS Canada.