Dansul tradițional, între pasiune și performanță

de Grigore SIMIONCA
maestru coregraf, referent la CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș

Se spune că trebuie să fii născut pentru fiecare lucru sau meserie, care le dobândești în viață. Așa cum pentru orice stil de dans și pentru dansul popular, este necesar să ai dorință și pasiune, inteligența mișcării, rapiditatea cu care înveți, dar și cum transpui o mișcare nouă pe un ritm și, desigur, talent. Dacă ai toate acestea, cu siguranță poți dansa.

Dansul este o manifestare artistică a colectivității, bazată pe tradiție, care se exprimă natural, de la sine, în mod direct şi original. În forme variate, dansul exprimă starea socială și imaginativă a poporului. Trăirea dansului, în toată spontaneitatea de exprimare, este justificarea şi satisfacţia interpreţilor, iar cel care generează creaţiile multiforme ale dansului popular cu toată vitalitatea, este ritmul. Multitudinea de jocuri care există, se caracterizează printr-o bogăţie nesfârşită de mişcări, cu o mare varietate a stilurilor, proprii fiecărei regiuni.

În construcţia dansului românesc, se întâlnesc o mulţime de forme, o variaţie plăcută de tempouri cu o ritmică foarte bogată şi diversificată. Dansul tradiţional românesc reprezintă una dintre componentele artistice ale culturii tradiționale românești, produsă de-a lungul secolelor de existență ale poporului. Chiar dacă din punct de vedere geografic, regional este separat, dansul prezintă, totuşi, caractere comune esenţiale, care unesc toate formele de expresie coregrafică ale poporului român într-un stil naţional specific; el reprezintă un tot unitar, o zestre moștenită de la strămoșii noștri și transmisă din generație în generație, prin viu grai și prin punerea în practică, până în zilele noastre. În fenomenul tradiţional, dansul, muzica și portul au virtuţi spectaculare, chiar şi la hora satului. Vârstnicii şi alte categorii de săteni, care vin la această întrunire importantă din viaţa comunităţii, se delectează urmărind de pe margine acel tablou multicolor al dansatorilor, şuşotind, comentând şi admirând cu exigenţă, dar şi cu puţină invidie firească, performanţele dansatorilor virtuoşi.

Dansul folcloric s-a dezvoltat fără încetare, s-a îmbogăţit prin contribuţia dansatorilor pasionaţi, care au transpus pe plan coregrafic sentimentele şi aspiraţiile colectivităţii, într-o manieră foarte expresivă. Fiecare dansator bun are o tendinţă continuă către cunoaștere, de îmbogăţire a repertoriului, o dorinţă permanentă spre performanță, de a-și exprima pasiunea și dragostea pentru dans în forme noi. Acesta este secretul puterii inepuizabile a creaţiei coregrafice populare.

Dansul este un însoţitor fidel al omului, atât în momentele sale de bucurie, cât şi în cele de mâhnire, el exprimă în acelaşi timp caracterul, temperamentul, înţelepciunea şi umorul poporului. Arta dansului prezentată și desfășurată în formele specifice fiecărei regiuni, este pentru exprimare, continuitate și transmitere nealterată tinerei generații, ținând cont de mijloacele de expresie, dar mai ales, de stilul de interpretare.

Vorbind despre regiunea Maramureșului, alături de frumusețile naturale și pitorescul arhitecturii, există un tezaur folcloric care s-a dovedit a fi unul dintre cele mai bogate din România. Diversitatea folclorului, întreaga viață spirituală, au determinat o largă răspândire și apreciere a valorilor maramureșene, vitalitatea lor transpunându-se îndeosebi în muzică și dans. Aceste valori au contribuit la formarea identității neamului românesc.

În toate satele cuprinse în regiunea Maramureș, întâlnim identitatea repertoriului. Jocul popular maramureșean, în raport cu celelalte jocuri din țară, se caracterizează printr-o ritmică extrem de bogată și variată, unică prin calitatea muzicalității. Creată de coregrafi și dansatori ai mai multor generații și îmbogățită prin contribuția tinerelor generații actuale, această ritmică este înfrățită cu melodiile maramureșene al căror specific este bine cunoscut muzicienilor din toată țara. Matricea neregulată, frumusețea naturală a frazelor muzicale este pusă în valoare de combinațiile ritmice pe valori diferite, tropotite nuanțat în pași mărunței, cu accente de contratimp și sincope luate chiar în vârful bătăii muzicale. Ritmica tropotită este prezentă în toate jocurile maramureșene. Dansurile maramureșene constau într-o serie de coregrafii în care dansatorii execută mișcări aparte, deosebindu-se imediat. Acest tip de dansuri, cere o anumită repeziciune în mișcările picioarelor, combinate cu mișcările brațelor, ale corpului și a muzicii tradiționale. Majoritatea jocurilor din Maramureș, sunt bărbătești.

În ceea ce privește portul, cântecul, dansul și tradițiile maramureșene, e nevoie de căutarea unor soluții care să pună în valoare diversitatea obiceiurilor locale cu scopul unei recuperări autentice, urmată de o revalorizare culturală, de conștientizare în rândul directorilor de cămine culturale, a responsabililor și instructorilor de formații, cadre didactice, autorități și toți cei care pot sprijini acest fenomen, a faptului că folclorul muzical-coregrafic maramureșean este unul distinct și trebuie cunoscut și valorificat scenic, la modul cel mai autentic, pentru a fi lăsat moștenire generațiilor viitoare.

Dacă mă întrebați ce reprezintă pentru mine dansul, vă voi spune că este prietenul meu cel mai bun, cea mai mare iubire și pasiune, este o artă într-o mișcare infinită, plină de culoare, o încărcare de emoții pozitive și o metodă de eliberare a emoțiilor negative. Dansul este bucuria fiecărui pas făcut pe scenă, o tendinţă continuă de îmbogăţire a creației coregrafice populare și dorinţa permanentă de a-mi exprima sentimente înălțătoare în forme şi motive coregrafice noi.

Dansul trebuie respectat și trăit nu doar fizic, ci și cu mintea și sufletul, cu dăruire și sinceritate, fără să te oblige nimeni, trebuie să dansezi din plăcere, cu dragoste pentru dans, să repeți pașii ore-n șir, să reiei o mișcare pe care crezi că n-o stăpânești bine până atingi perfecțiunea.

Dansul, împreună cu cântecul și strigăturile, formează un tot armonios, ce nu poate fi despărțit, este un izvor de adevărate bucurii, o nesfârșită poezie plină de iubire, un poem în care fiecare mișcare este un cuvânt, o modalitate prin care poți face muzica să fie vizibilă; probabil de aceea m-am îndrăgostit de el, căci iubesc poezia. Dansul este limbajul ascuns al sufletului, o adevărată magie, o patimă care nu te lasă și nu te mai poți lăsa de ea. Pentru mine, dansul este una din cele mai preţioase bogăţii artistice ale lumii, a fost, este și va rămâne etern în sufletul meu.

Dragostea de folclor, respectul față de tradiție, față de acei oameni care păstrează, promovează și conservă tot ce este legat de folclor, trebuie să fie principala trăsătură a celor care practică sau predau dansul popular autentic, însă toate acestea nu se pot face decât cu inima. Am trăit sentimente de nedescris în cuvinte, cutremurătoare, cu lacrimi de emoție și bucurie în suflet și pot spune că asta e tot ce mi-am dorit, să ajung la sublim, satisfăcut de miile de aplauze de pe cele mai mari scene ale lumii. A fost o dorință sufletească împlinită, care a însemnat și sacrificii pentru mine și familia mea. Le mulțumesc celor de acasă pentru înțelegere și bunului Dumnezeu pentru înțelepciunea, puterea și sănătatea pe care mi le-a dat până astăzi.

*************

Grigore Simionca

Născut la 2 august 1964, în localitatea Livezile, județul Bistrița-Năsăud, a crescut într-o familie de oameni simpli, gospodari, de mari jucăuși, fiind șase frați: trei băieți și trei fete, trăind și urmărind, atent, tot ce se întâmplă în jur. Își vedea părinții la jocul satului, la nunți, sau alte manifestări ale satului tradițional bistrițean. Mama, Ana, își are rădăcinile în Sângeorz Băi, iar tata, Ioan, s-a născut în satul Sebiș, comuna Șieuț, Bistrița-Năsăud, cu tradiții și costume autentice extraordinare, dintre cele mai frumoase din țară. Părinții i-au fost un model de dans. Apoi, era în clasa I, când învățătoarea, Raveca Rusu, după cunoștințele ei, a pregătit un mic dans, cu ocazia zilei de 8 Martie. Văzând în el, încă de atunci, aptitudini și talent, a continuat în formația de dansuri a școlii și a Căminului Cultural din Livezile, Bistrița-Năsăud, instructori fiind Geta și Dănilă Iosif.

A făcut studiile gimnaziale în satul natal și liceale în Bistrița. A absolvit Școala Populară de Artă din Bistrița-Năsăud în 1982, iar mai apoi a devenit licențiat în Muzică, absolvind Universitatea „Spiru Haret”- București, Facultatea de Arte – secția Pedagogie Muzicală.

În 1986 a fost selecționat pentru a face parte din Ansamblul „Maramureșul”, azi „Transilvania”, așa ajungând în Baia Mare, unde profesează până în august 2014. În perioada 2004 – 2019 a fost profesor la clasa de dans popular a Școlii Populare de Artă „Liviu Borlan” din Baia Mare. De asemenea a coordonat numeroase ansambluri de amatori, atât din județul Maramureș cât și în Satu Mare.

Așadar, treptat, a conștientizat că dansul nu este doar o pasiune trecătoare, el a devenit o frumoasă profesiune de credință pentru tot restul vieții, la cele mai înalte standarde.

Grigore Simionca – n. 2 august 1964

La mulți ani!

(Fotografii din arhiva personală)

Redacția „e-Bibliotheca septentrionalis”
Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare – ROMÂNIA

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: