M-AM REÎNTORS ACASĂ

de Mircea Dorin ISTRATE

Ce-i mai pe-acasă Gheorghe? Tot îl întreb în gând         
Pe un nepot mai tânăr, din satul meu uitat,
Că poate vin pe-acasă,  nu chiar așa curând,
Să văd ce-i mai pe-acolo, de când eu am plecat

                                  *

Am fost, mai cătră toamnă, când s-a mai domolit
Arșița verii care la noi e foc și pară,
Să pot umbla în voie, așa, mai HODINIT,
De cât mi-o fi nevoie din zori și până-n seară.

Am mers pe DRUMUL ȚĂRII mai până-n deal, La Cruce,
Iar de acol’, pe Vale, ajuns-am în hotare,
În flori de lămâiță amirosind a dulce
Se unduia agale bătrânul drum de care.

Prin lan de cucuruze tăiatu-mi-am cărare
Spre stâna ce-am știut-o acolo-n vârf de deal,
M-am închinat la dânsa, ca-n față la altare
Că mi-a-nsfințit în vreme vecia în Ardeal.

Ciobanul, de-a lui Oanea, n-a mai știut de mine,
Cu toate că odată am fost cu-a lui bunic
Vecini, pe ulicioara cea plină de Gherghine,
Dar el, pe vremea ceea, era pruncuț prea mic.

Un BOȚ de mămăligă am ÎMBUCAT cu dânsul
Ce copu-s-a pe SPUZA cât noi am VOROVIT,
Apoi, mai fără grabă, tot îndemnându-mi pasul
Ajuns-am la HODAIE, pe drum de ostenit.

Aici, din ce odată a fost un rai ceresc,
Acum doar vântul bate prin casele HÂITE,
Și-n locul bun de coasă, de-un veac doar spini îmi cresc
Ducându-se-n uitare cu cele vremi grăbite.

Așa c-am apucat-o să mă scobor la vale
Trecând Pomiștea Popii, acum o uscătură
Și-am dat din întâmplare de tainica cărare
Ce dusu-ne-a odată spre codrul plin de mură.

Acum doar TROSCĂȚELUL și lunga Colilie
Umbresc pământu-n vară și-l mai înrourează,
N-am mai găsit frăguțe de pus la pălărie
Cu toate că avut-am mereu privirea trează.

La Podul dintre Ape am dat de moara veche,
Nimic nu-i ce odată știam că e pe-aici,
Acu-i o HÂITURĂ, ce nu-i găsești pereche,
Cuibare de ARINĂ la mii de rândunici.

                         **

Și-așa, cătră OJINĂ, ajung la mine-acasă,
Nu-i cine să-mi deschidă c-ai mei sunt duși demult,
Pe-a cerului cărare prelungă și ne-ntoarsă
Unde e pace-adâncă, nu ca pe-aici, tumult.

În curte-i iarbă-naltă, un semn că pe aicea
De multă vreme încă un pas n-a mai călcat,
Prin șură cuib îmi are de-o vreme pitulicea,
Iar prin POIATĂ vrăbii de-un veac s-au încuibat.

Răritu-s-au vecinii și mulți în ȚINTIRIM
S-au dus să HODINEASCĂ vecia cea prelungă,
În sat puține-s neamuri, abia dacă ne știm,
Pomelnicul PRESCURII îmi are cale lungă.

La Gheorghe-acasă copiii niciunul nu mă știe
Și-abia mai după nume cumva mă mai ghicesc,
Îndurerat mi-e satul și tot în sărăcie
Sunt ei, pruncuți ăștia, ce tot așa îmi cresc.

                           ***

La cină deșirat-am poveștile trecute,
Ne-am amintit de-aceea ce pus-au neamu-n fală,
La ceia morți de bine cuvinte petrecute
Am spus cum se cuvine, în bună rânduială.

Am fost la sfânta slujbă, în zi de sărbătoare,
Puțină-adunătură de cum a fost cândva,
Săracă-i parohia, ajunsă-i la strâmtoare
Și nimenea de-o vreme n-ajuns-a, cineva.

În altă zi mai fost-am pe Vale și prin luncă,
Pe Coasta Mare încă plimbatu-m-am prin vii,
Pustietăți și liniști și-o pace grea, adâncă
Plutea mai peste toate, trezindu-mi nostalgii.

În țintirim gutuii și prunii întomnați
Crescuți printre morminte m-au așteptat să vin,
M-au îmbiat cu poame și-n veac la cei plecați
Făcut-am plecăciune le fie somnul lin.

La ȘIPOT stâmpărat-am arsura gurii mele
Cu apa-i răcoroasă ce-n lume n-are preț
Și-n clipocitul dânsei, din lunga mea durere
Împreunat-am lacrimi cu valu-i săltăreț.

                          ****

Mă doare ce ajuns-a sătucul meu de țară,
El ce a fost vecia la locul ăst’ mănos,
S-o duce în uitare, ca mâine o să-mi piară
Că a intrat sub umbră de timp nenorocos.

Oricare-i fi-va soarta, eu ține-mi-l-oi minte
De-acum până-n vecie ca Rai împărătesc,
Frumos, cum nu-i sub soare, sfielnic și cuminte
Un dar primit de oameni, de-acolo, din ceresc.

                              *****

Când am plecat luat-am, să-mi fie de-amintire,
Un fir de colilie de-acolo, de pe Coastă,
Îmi fi-va ca o pană de înger, ce-n plutire
M-o duce, când mi voia, ‘napoi, la casa noastă.

Versuri primite cu bunăvoința doamnei: Melania Rusu Caragioiu, Vicepreședintă ASRAN, Redactor șef cultural STARPRESS Canada.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: