Chemarea Mănăstirilor Româneşti

de dr. Teodor ARDELEAN
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

Într-un fel special privite Mănăstirile Româneşti constituie o „ofertă duhovnicească” deosebită pentru cei ce vor să aleagă, din labirinturile vieţii, Calea Domnului. Căci nevoia de sacralitate devine pe zi ce trece şi pe zi ce vine tot mai importantă, tot mai presantă şi tot mai… vitală. Sau, altfel spus, dacă există în viaţa omului atât de multe preocupări de tip fiinţial, pe cale de consecinţă, ţinând cont de relaţia Tată Ceresc – fiu pământesc, omul trebuie să aibă şi preocupări care ţin de legătura deofiinţialităţii, deoarece omul este în esenţa lui (sau trebuie să fie!) o DEOFIINŢĂ. Concluzia vine de la sine: A trăi duhovniceşte trebuie să constituie linia de orizont de lucru a fiecărei luciri de zi, dincolo de care vin apoi celelalte stăruinţe şi străduinţe cotidiene.

Da, este evident faptul că din această perspectivă Mănăstirile Româneşti sunt de mare ajutor. Aici, călugării, adică acei oameni peste care s-a pogorât Duhul Lucrării lui Dumnezeu definitiv şi definitoriu, stau în serviciul jertfelniciei pentru alţii ca nişte sacerdoţi ai Dumnezeului cel Frumos într-o atmosferă de taină, asemănătoare cu o oază de lumină şi spirit.

Aceste câteva gânduri „începătoare” m-au cuprins încă de la intrare pe poarta Mănăstirii Lainici, despre care mi-am propus să edităm un „volum” al Revistei „Familia Română”. O mănăstire deosebit de frumoasă, situată într-o zonă mirifică, pe Defileul Jiului. O mănăstire în mijlocul munţilor care joacă „rolul” unui fragment de Rai, pentru cei ce încearcă fie să se retragă câteva momente din lume, fie chiar să nu facă parte dintr-o lume atât de babilonizată în filosofii, concepţii şi trăiri.

Mănăstirea Lainici

Căci Mănăstirea Lainici, cu toate ale sale, cu ascultările şi privegherile călugărilor, cu rânduielile proprii şi cu mult-smerita „lucrare zilnică” este pentru creştinii care-i trec pragul o Lume aparte, o Lume dinafara lumii acesteia, o „cetate de scăpare”, o „ofrandă de suflet”. Este exact aşa cum vedea lucrurile şi marele scriitor rus Dostoievski, care credea, cu bună temelie de credinţă, că duhul ce se aşează peste călugării dintr-o „mănăstire jertfită” va salva Lumea. Aşa a crezut, aşa a „profeţit” şi aşa vedem că este, chiar în aceste vremuri ale „zilelor de azi” când ne preocupăm să găsim soluţii de salvare din rătăcirile noastre, tot mai obscure, tot mai dureroase pentru sufletele în căutare de Mântuire.

Să lăsăm urechile noastre libere spre a putea auzi în linişte „Chemarea Mănăstirilor Româneşti!” Şi să ne lăsăm purtaţi spre Ele de Duhul cel Bun, începător al Binelui în toate, inclusiv în sufletele noastre avide de frumos!

Revista „Familia română, nr. 3 (50), septembrie 2013 – Mănăstirea Lainici: vatră de spiritualitate românească, poate fi citită accesând: http://www.familiaromana.ro/familia_romana/fr_2013_3.pdf

dr. Teodor Ardelean

(2 septembrie 2013)

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: