MARIA GÂRBE, îți zicem „La mulți ani cu sănătate!”

Maria Gârbe

de Angela-Monica JUCAN

Și Să îți dea Domnul tot ce-ți dorești, / Zile senine și fericite / La mulți ani, să trăiești!

„Eram prin clasa a VI-VII-a – îmi scrie Marta Cordea –, când pândeam pe sub geamurile bibliotecii, să fie ea [Maria Gârbe] de serviciu şi să-mi mai recomande ceva de citit. Apoi, a fost prima mea «profesoară» de biblioteconomie, eu lucrând în primii mei ani de activitate la secţia pentru copii, imediat după terminarea liceului. Ţin minte şi acum prima mea zi de serviciu, când de dimineaţă era o altă colegă, dar eu o aşteptam cu sufletul la gură pe preferata mea. Frumoasă, cu părul lung şi negru”.

Pe Mariana, nu poți conta să-ți dea multe date despre ea.

De aceea încerc o prezentare făcută din păreri de-ale mele, din date reale, exacte (de pe unde le-am putut lua – inclusiv dintr-o fișă întocmită de ea însăși sau de prin articole de-ale ei) și din informații adunate de pe ici, de pe colo.

În puterea zilei. Sufletul pământului.

Mariana e venită în lume (15 august 1949) în mod minunat, în zi de luni, în deschiderea săptămânii, și de ziua Adormirii Maicii Domnului, ea având astfel în aceeași dată și zi onomastică, și zi aniversară. Și s-a născut și a copilărit într-un loc al minunilor, verdele Cicârlău, din care a „emigrat”, cum ea însăși (mi) s-a exprimat, la vârsta de 20 de ani. Cicârlău… Ținut cu întinderi viticole împărătești (cândva, la propriu împărătești), renumite pentru vinul miraculos de bun stors/băut din boabele lor, de cine știe câte veacuri, și tot mai este. Areal binecuvântat, în care se simte bine nemaipomenitul castan comestibil. Moșie fabuloasă a unui suflet care nu se dă dus de-acolo, după cum depun mărturie unii cărora năluca frumoasei fete demult ucise pentru presupusă vrăjitorie le-a tăiat calea și respirația chiar ieri, alaltăieri. Habitat al unui festival folcloric („Alină-te, dor, alină”) al cărui mare premiu este – ce dumnezeiesc! – un măgăruș (Alin îl cheamă), festival inițiat și condus de fenomenul uman superlativ al muzicii populare numit Nicolae Sabău (cu care Mariana a avut o foarte bună relație și colaborări, până când el s-a dus, la 91 de ani și 23 de zile, fie iertat) și cu a sa „Casa dorurilor mele”, căreia i-a ajuns povestea până departe. Și literatura cu ficțiunile ei are loc de favoare aici, unde, ceva mai demult, la bibliotecă, „serile literare erau lungi şi plăcute”[1] (cum spune Florica Popan într-o carte de-a Marianei dedicată bibliotecarilor cicârlăuani), iar acum, de mulți ani, funcționează aici un cenaclu și un festival literar (ambele numite „Vasile Lucaciu”), iar culorile pictorului Nicolae Pop tot din cunoscutele și necunoscutele Cicârlăului se vor fi trăgând. Pe bună dreptate, localitatea deține titlul de „sat cultural”. În apropiere, într-un sat aparținând aceleiași comune, este minunăția geologică Rozeta de piatră Ilba (pe care Mariana a văzut-o doar de pe șosea, din umbletul autobuzului și al automobilului), nu doar frumoasă, ci și neobișnuit, spun cunoscătorii, asociată cu un depozit de faună fosilă reprezentată de scoici, ostracode și melci în viață acum vreo cinci milioane de ani. Cicârlăul era, lucru rar, încă prin anii ’80, un sat cu condiții de trai aproape orășenești (cum s-a scris despre el „la ziar”) – datorate, desigur, nu vreunei pere mălăiețe, ci harului chivernisitor al gospodarilor ei.

Toate se incrustează în fire, toate împodobesc caracterul, conștiința. Toate te au acasă, pe toate le ai de-acasă. Doar să faci ceva cu ele trebuie. Mariana face.

Din locul acesta extraordinar – complex de supranatural și mirifică realitate, de imaginar și veridicitate, de rânduială și voie – vine Maria Gârbe, cu un mereu-misterios zâmbet, sub care numai ea știe ce gândește, de-acolo a moștenit un fel distins-aristocratic al atitudinii și o eleganță cumpătată în ținută, de-acolo vine ea cu interesul pentru poveste, pentru cunoaștere, pentru arte, pentru cultură în general – tot ce ține de gust (bun). I-am văzut într-o fotografie doi bunici, tineri, într-un sfios-solemn arc al simțirii momentului, miri în 1918, splendid îmbrăcați, în straie albe cu ornamente ton în ton și culoare de contrast numai câtă trebuie în armonia măsurii.

Mariana are și o structură morală de generozitate, manifestată multiplu în meseria de bibliotecar, dar și extraprofesional, în cele mai diverse împrejurări, ca prietenă, colegă, ca om sensibil la nevoile altuia, fie și necunoscut. Vede și îi pasă când, la o agapă, cineva stă retras sau nici nu îndrăznește să intre, se duce ea să-i umple o farfurie, i-o aduce, se oprește la o vorbă, să nu stea stingher. Dacă îi spui că ai ajuns într-o situație jenantă, are grijă să te facă să crezi că nu e așa. Numai ea e în stare să aștepte cu înțelegere, deși, inconfortabil, cu casa întoarsă, două luni meșterul să vină să-i mute/reinstaleze niște aparate de uz casnic. Cel mai spectaculos mi s-a părut gestul de a fi dactilografiat, fără să fi avut mașină de scris sau să fi apăsat vreodată până atunci o clapă, versurile de-o carte ale unui poet – Ioan Bran, din Bârsău – fără posibilități materiale și țintuit în pat de o boală gravă mulți ani – din tinerețe, până la moarte; tot ea s-a îngrijit de editarea post-mortem a două volume cu versuri ale lui. „Când am auzit de Ioan Bran, eram deja bibliotecară. Dacă stă toată ziua în pat, voi merge în vizită la el, mi-am zis. La un om în suferinţă te duci cu sfioşenie. Mi s-a spus că se bucură de orice vizitator, că tânjeşte după tovarăşi de conversaţie. […] La următoarea vizită, i-am dus cărţi să citească. Apoi îmi dădea poeme să i le dactilografiez” – scrie Mariana într-un articol[2].

Școlile le-a făcut, de-acasă, până-n București. În Cicârlău, Mariana a avut șansa de a-i fi fost purtată mâna cu creionul trasând primele liniuțe și bastonașe (1956) de către (altă minune!) minunea de învățătoare cu mare vocație pedagogică Emilia Vinț, despre care emoționant scrie: „O întâlnire peste ani cu doamna învățătoare, fie personal, fie cu ajutorul albumului, te relaxează și-i mulțumești în gând pentru tabla înmulțirii, pentru rotunjimea literelor, pentru ideea unei compuneri frumoase, pentru poveștile despre istoria și trecutul neamului tău sau despre frumusețile și bogățiile țării, pentru răbdarea și tactul pedagogic avut, pentru întreaga conduită profesională”[3].

Cred că în Cicârlău a urmat Mariana și gimnaziul (școala medie, în denumirea vremii), nu numai cursurile primare. Liceul presupun (poate greșesc) că l-a făcut în Baia Mare, fără a fi stat în internat sau în gazdă, orașul fiind la doar 15 kilometri distanță rutieră și 14 feroviară (de unde, ca liceană, coroborând cu vârsta plecării mai departe de locul natal, conchid că făcea naveta zilnic casă-școală, pe șosea sau pe calea ferată, Cicârlăul având gară încă din 1884, cam de pe când se nășteau, îmi închipui, străbunicii ei). De altfel, ea se folosește des și azi de transportul feroviar.

De comuna ei, Mariana s-a despărțit, cum spuneam, cum îmi spunea, la vârsta de 20 de ani, când a ajuns (nu știu cum) într-o localitate (nu știu care) îndepărtată și izolată (să fi fost comuna Bârsău, în care a fost bibliotecară?). Ce știu este că în 1974 absolvă în București cursurile Școlii Postliceale de Bibilioteconomie. Deși calificată ca bibliotecar, urmează, mai târziu, și cursuri de perfecționare profesională la Bușteni și la Sinaia (în 1988, de exemplu, era la Bușteni… într-o fotografie de grup făcută de… Petrică).

Având aceste experiențe și șansa de a fi audiat cursurile unor profesori excepționali și personalități culturale remarcabile, le păstrează statornic amintirea, locul din album, locul între temele articolelor ei, fiindcă a scris și despre profesorul Gheorghe Popescu (un articol, în colaborare[4], altul, ca unic autor[5]), și despre scriitorul Costache Olăreanu (cu care, absentând profesorul titular, a susținut, în 1973, examenul de psihopedagogia lecturii)[6], și despre Mircea Ionescu (un articol în colaborare)[7]. Timp de 20 de ani (1975-1995), va fi bibliotecară la Biblioteca Județeană Satu Mare, iar apoi, până la pensionare (2008), va lucra la Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare (ne-am cunoscut acolo în vara lui 2002, chiar în august, am fost colege, ne-am remarcat una pe alta încă de pe la început, ne-am împrietenit, cu compatibilitate zodiacală, ne-am înțeles, ne-am și neînțeles, a fost cu mine când n-am vrut să fiu singură, m-a citat – de câte ori! – în articolele ei, s-a simțit datoare să mă recompenseze, și-atunci n-am mai scris despre ea, acum scriu, că nu mai are ce să-mi facă). Atașată mult de ambele biblioteci (de Bibliotecă, în general) și de ambele orașe, atrasă de tot ce înseamnă cultură, Mariana a contribuit și contribuie la creșterea prestigiului meseriei de bibliotecar, contribuie la promovarea culturii, se implică în viața culturală a două județe, ea păstrând și legături și prietenii sătmărene. Pe unde-a lucrat, i-au plăcut oamenii dedicați meseriei, instruiți, minuțioși în muncă, i-a considerat modele, le-a dedicat articole și cărți (una fiind Livia Bacâru, cu articole despre ea, cu caiete biobibliografice). Lucrarea ei „Oameni, cărți, fapte” prezintă 14 bibliotecari cicârlăuani pentru că ei „[…] sunt destine frumoase, care au luat sau cel puțin au încercat să ia frumusețea din Lumea Cărților s-o dea și altora”[8]. Asta apreciază la alții, asta stă și în natura ei: să dea și altora.

Cu punctele ei de onoare și de pasiune, cu punctul ei de pornire în lume, Mariana și-a ales tocmai meseria potrivită, prin care a putut să-și înmulțească talanții, profesiunea de bibliotecar fiind pentru oameni generoși și săritori. Practic, Mariana a făcut totul (și face și acum, din afara câmpului salarial), pentru a ajuta. „În Satu Mare – îmi scrie Marta Cordea – ea a lucrat cred că toţi anii la secţia pentru copii. Se preocupa mult de fiecare copil-cititor în parte, minute în şir”. La Baia Mare, a fost la secția de împrumut pentru adulți și la o filială a bibliotecii, lucrând, la aceasta din urmă, și cu copii, și cu oameni mari. I-a plăcut la relații cu publicul. „Așa – aflăm de la ea – am avut posibilitatea să comunic cu cititorii, să le spun despre noutățile editoriale. Uneori, să citim în paralel acelaşi volum, pe care, apoi, să-l punem în dezbatere şi să ajungem chiar la procese literare.”[9] S-a scris despre ea că este bibliotecara care a citit peste 1.000 de cărți. De-atunci, sânt mult mai multe. Pentru cititori – informarea lor, stimularea lecturii, crearea de confort, până la oferirea aproape la propriu „pe tavă” a documentului solicitat sau a informației – s-a urcat de sute de ori (sau de mii?) până-n tavan pe scări înalte și poate puțin stabile, a făcut fără de număr drumuri în depozit, care uneori a fost la alt etaj, s-a informat, să poată da răspunsuri, a făcut expoziții de carte, medalioane literare, prezentări de cărți, a propus și moderat procese literare, a organizat simpozioane, concursuri (unul fiind intitulat „Recunoașteți personajul?”), întâlniri cu personalități din diferite domenii (scriitori, veterani de război etc.). Că a făcut e simplu de zis. Dar ar trebui să ne imaginăm că până să ajungă la a face, a privit, a gândit, a simțit, s-a identificat afectiv cu cititorul, l-a întrebat, a înțeles; a pus pe hârtie sau și-a figurat în minte variante, le-a cântărit, a ales-o pe cea mai bună pentru cititorii ei. Nu a muncit pentru a se pune în valoare. I-a ajutat pe noii colegi cu lămuriri, cu exemplu, cu sfat, i-a primit bine. Pentru colegii din Țară, a întocmit (1997) chestionarul „Ce activități ați dori să desfășoare A.N.B.B.P.R. în continuare?”, difuzat și aplicat în bibliotecile județene, și a publicat o parte din concluzii (șapte pagini) în buletinul de specialitate „Bibliotheca septentrionalis” al Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare. A participat la numeroase întâlniri de lucru sau amicale cu bibliotecari din multe biblioteci. În 26-27 octombrie 1994, cu ocazia semicentenarului Bibliotecii Naționale pentru Copii „Ion Creangă” din Chișinău, a făcut parte din delegația sătmăreană invitată acolo la simpozionul cu tema „Biblioteca și accesul copiilor la universalitate”.

În domeniul ei, a îndeplinit funcțiile de bibliotecar, bibliotecar principal, bibliotecar metodist (cu atribuții de îndrumare și verificare a activității bibliotecarilor din bibliotecile municipale, orășenești, comunale), șef de birou. A fost (fără retribuție), președintele filialei maramureșene a Asociației Naționale a Bibliotecarilor din Bibliotecile Publice din România (ANBBPR), de asemenea, președinte al Organizației de Sindicat Cultură din Satu Mare, președintă a Fundației Culturale „Pro Unione”, filiala Cicârlău.

*

Au fost zile pe care le-a încheiat cu nodul în gât. Au fost altele, în care a avut parte de bucurii. Sânt și semne ale recunoașterii oficiale a meritelor ei. „De începuturi (din şcoala generală) se leagă carnetul şi insigna de «Prieten al cărţii» [s.n.] (pentru ajutorul dat bibliotecarei la aranjarea fondului de carte).”[10] În 2011, cu ocazia aniversării de 60 de ani a Bibliotecii Județene Satu Mare, a primit din partea acestei instituții o diplomă de onoare, pe care scrie: „În semn de apreciere pentru strădania cu care ați slujit această instituție și ați promovat valorile culturale sătmărene”. În 2015, a fost distinsă cu titlul de cetățean de onoare al comunei natale, primind o diplomă și placheta comunei Cicârlău. Este cuprinsă în trei dicționare.

Bibliotecar profesionist fiind, competent, dar neavând ocazia, în 40 de ani, să lucreze ca bibliograf sau catalogator, și-a asumat voluntar redactare de fișe și întocmire de bibliografii sau biobibliografii, muncă pe care o continuă și după pensionare. Face muncă de redactor, editor, îngrijitor de ediții, este autor și coautor al mai multor volume, colaborator la volume colective sau ale altui autor, la care se adaugă o importantă prezență publicistică, atât cu contribuții în aria de specialitate, cât și pe teme de mai larg interes și cu interviuri. Și, când scriu „prezență”, îmi dau seama că e un cuvânt care o caracterizează: ea e prezentă mereu – făcând, nu stând – aici, acolo, unde trebuie, unde e nevoie, prezentă fizic, prezentă cu gândul. Ca om de cultură, a fost și este prezentă la numeroase banchete ale spiritului – lansări de carte, vernisaje, spectacole, conferințe, dezbateri etc., exprimând adesea, de la pupitru sau din stal, un gând, o prezentare, o informație, un alt sau nou fel de a vedea o problemă. A colaborat la mai multe publicații periodice: la revistele „Biblioteca”, „Bibliotheca septentrionalis”, „e-Bibliotheca septentrionalis”, „Fascinația lecturii”, „Mesagerul albastru”, „Pro Unione”, la cotidienele „Cronica sătmăreană”, „Graiul Maramureșului”, „Informația zilei de Maramureș”, „Opinia”, „Univers sătmărean” etc.

Îmi place de ea. Tot ce face face cu seriozitate. Se informează, ține minte – nu în sensul de simplă memorie, ci în sensul că are în vedere ceea ce știe, încât pregătește din timp materiale: dacă se apropie un moment aniversar sau comemorativ, ea știe, caută, găsește, notează, își adună fișele, amintirile, fotografiile, se apucă de scris, înșiruie date biografice, subliniază lucrurile definitorii, colorează cu ceva din sfera „curiozităților”, întocmește o bibliografie, finalizează textul, trimite în timp util materialul la redacție și, în chiar ziua aceea, articolul apare (aceste articole fiind propuse de cele mai multe ori unui cotidian tipărit sau unei publicații online tot cu apariție zilnică).

Are și un vocabular oxigenat și pitoresc, ușor trece de la vorbirea literară, la graiul ardelenesc-cicârlăuan, construiește instantaneu o metaforă unicat, mimează o nedumerire, încheie cu o poantă amuzantă. Când o întrebi ceva, imediat găsește esența, răspunde la obiect, cu punct pe i, dar și cu amănunte simpatice sau cu plastice vorbe din popor. Știe totul despre satul ei, despre obiceiuri, despre oamenii de-acolo, despre animale. Cunoaște aproape toată lumea intelectuală de vază a cel puțin două județe (Maramureș și Satu Mare). Gătește. E foarte organizată acasă, pe anotimpuri, în clasificarea arhivei personale, în de toate, după cum mi-am dat seama. Când are ceva de lucru, nu știe de ceas. Ne întâlnim și pe la 3 noaptea, că, prinsă cu ceva care o absoarbe, uită să se culce.

Din păcate, nu am posibilitatea de a inventaria publicistica Mariei Gârbe, nici articolele din presă referitoare la ea. Iată, mai jos, doar o listă bibliografică (selectivă) cu realizările editoriale ale ei, în calitate de autor, editor, tehnoredactor. Și câteva referințe despre ea, tot în volum (dicționare). Descrierile bibliografice nu sânt redactate după standarde bibliografice biblioteconomice (sânt și eu dintre cei care întreabă „Dar de ce punem liniuța, dom’ Popescu?”[11] și altele). Ordinea este, în principal, cronologică.

AUTOR

– Gârbe, Maria, Publicaţii seriale maramureşene postdecembriste (23 dec. 1989 – 23 dec. 2004). Catalog, Baia Mare, Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare, 2005.

– Gârbe, Maria, Cenaclul şi Festivalul „Vasile Lucaciu” din Cicârlău. Bibliografie şi comentarii, Baia Mare, Eurotip, 2008.

– Gârbe, Maria, Livia Bacâru. Caiet biobibliografic, Baia Mare, Eurotip, 2009.

– Gârbe, Maria, Livia Bacâru. Caiet biobibliografic, Baia Mare, Gutinul, 2013.

– Gârbe, Maria, Oameni, cărţi, fapte. Bibliotecari, [Baia Mare], Eurotip, 2016.

– Gârbe, Maria, Dr. preot Gavril Aurelius Bălan, Baia Mare, Eurotip, 2018.

– GÂRBE, Maria, Revista „Pro Unione”. Indici bibliografici (1998-2018), Baia Mare, Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare, 2020.

COAUTOR

– *** Biblioteca Judeţeană Satu Mare. 45 de ani de existenţă, Satu Mare, Biblioteca Judeţeană Satu Mare, 1996. (Redactor Gheorghe Gheorghiade. Bibliografie adnotată alcătuită de Iuliu Stier, Ileana Cotan, Viorica Ferchiu, Maria Gârbe, Liliana Marciuc, Mircea Pârlea.)

CONTRIBUȚII CRITICE

– Gârbe, Maria, [Activitatea literară de până acum a Liviei Mărcan a fost risipită prin periodice]. În: Mărcan, Livia, Vremea în cântec, Satu Mare, Inspirescu, 2014, p. 93-94. (Articolul apare sub titlul generic „Opinii de la Cenaclul «Arte frumoase» Satu Mare”, p. 90-94, cuprinzând texte semnate de Liliana Lazăr, Dumitru Țimerman, Nicolae Pop, Ioan Andreica, Maria Gârbe.)

COLABORATOR la volume colective sau ale altor autori

– Gârbe, Maria, Ultimii patru ani în cifre la secția pentru copii a Bibliotecii Județene Satu Mare. Studiu sociologic. În: *** Comunicări. 1993-1994, Satu Mare, Biblioteca Judeţeană Satu Mare, 1995, p. 24-29. (Redactor: Gheorghe Gheorghiade.)

– Gârbe, Maria, Locul Bibliotecii Județene în preocupările copiilor între 6 și 15 ani. În: *** Comunicări. 1993-1994, Satu Mare, Biblioteca Judeţeană Satu Mare, 1995, p. 30-34. (Redactor: Gheorghe Gheorghiade.)

– Gârbe, Maria, Cartea și (sau) televizorul. În: *** Comunicări. 1993-1994, Satu Mare, Biblioteca Judeţeană Satu Mare, 1995, p. 34-37. (Redactor: Gheorghe Gheorghiade.)

– Gârbe, Maria, Vacanța mare și lecturile „obligatorii”. În: *** Comunicări. 1993-1994, Satu Mare, Biblioteca Judeţeană Satu Mare, 1995, p. 37-39. (Redactor: Gheorghe Gheorghiade.)

– Gârbe, Maria, Mulțumesc, Ioana, pentru cronica unei cărți. În: *** … și drumuri toate s-au retras de sub picioare, de sub pas. In memoriam Ioana Dragotă, Baia Mare, Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare, 2013, p. 44-45. (Volum comemorativ realizat de Liana Pop şi Aristiţa Borbei.)

– Gârbe, Maria, Soțul unei bibliotecare… sau… ce-mi amintesc eu. În: Borbei, Aristița; Pop, Liana, Valeriu Achim. Documentar biobibliografic aniversar – 90, Baia Mare, Gutinul, 2013, p. 20-21.

– Gârbe, Maria, La mulți ani! În: Jucan, Angela-Monica; Grigor, Livia, Preot Gheorghe Pop de Seini – 70. Volum omagial și documentar biobibliografic, Baia Mare, Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare, 2014, p. 56-58.

– Gârbe, Maria, Salut, Ioane. În: *** Ion Burnar în memoria prietenilor, Baia Mare, Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare, 2014, p. 52-54. (Volum coordonat de Valeriu Sabău.)

– Cu referințe despre personalități ale comunei Cicârlău, a colaborat la volumul:
Iuga de Săliște, Vasile, Oameni de seamă ai Maramureșului. Dicționar. 1700-2010, Cluj-Napoca, Editura Societății Culturale Pro Maramureș „Dragoș Vodă”, 2010, p. 608, 924, 1002, 1068, 1198.

– Cu informații despre publicații periodice maramureșene postdecembriste, a colaborat la volumul coordonat de Marian Petcu:
Istoria jurnalismului din România în date. Enciclopedie cronologică, Iași, Polirom, 2012, p. 7, 874, 882, 886, 893, 894, 895, 899, 901, 903, 913, 917, 924, 925, 932, 933, 937, 940, 947953, 956, 961, 964, 967, 980, 982, 989, 992, 994, 1003, 1006, 1008, 1014, 1015, 1020, 1021, 1022, 1023, 1027, 1032, 1041, 1049, 1052, 1054.

EDITOR. ÎNGRIJITOR. ANTOLOGATOR. REDACTOR DE CARTE. CONSILIER EDITORIAL la Editura Gutinul

Augustin Micu. Caiet biobibliografic, Baia Mare, Gutinul, 2008.

– Bacâru, Livia, Studii, articole, recenzii…, Baia Mare, Eurotip, 2009. (Volum realizat de Maria Gârbe.)

– Bran, Ioan, Revelaţie şi calvar. Poezii, Baia Mare, Eurotip, 2009. (Ediţie îngrijită de Maria Gârbe.)

– Bran, Ioan, Instrumentul de tortură. Versuri edite şi inedite, Cluj-Napoca, Dacia XXI, 2011. (Aparat critic alcătuit de Maria Gârbe. Ediţie îngrijită de Maria Gârbe.)

Festivalul „Alină-te dor, alină” la 20 de ani (1991-2011), [Baia Mare], [2011]. (Bibliografie selectivă alcătuită de Maria Gârbe.)

Augustin Micu. Volum comemorativ (18 martie 1937 – 2 octombrie 2011), Baia Mare, Gutinul, 2012. (Ediţie îngrijită de Maria Gârbe.)

Festivalul concurs naţional „Alină-te, dor, alină”. Opera lui Nicolae Sabău. Carte. Festival. Grup vocal. Bibliografie selectivă [alcătuită de Maria Gârbe]. Aprecieri. Consemnări, Cicârlău, [s.n.], 2012. (Lucrare alcătuită şi tehnoredactată de Maria Gârbe.)

Pași împreună. Antologie literară, Baia Mare, Gutinul, 2013. (Antologie alcătuită de Florica Bud și Augustin Cozmuța. Consilier editorial: Maria Gârbe.)

Pași împreună. Antologie literară, Baia Mare, Gutinul, 2014. (Antologie alcătuită de Florica Bud și Augustin Cozmuța. Consilier editorial: Maria Gârbe.)

– Cozmuța, Augustin, Punct de trecere. Vol. 2. Interviuri literare, Baia Mare, Gutinul, 2015. (Consilier editorial: Maria Gârbe.)

Nicolae Sabău. Petale recoltate din complinium (colecţie), Baia Mare, Eurotip, 2015. (Volum alcătuit de Maria Gârbe şi Nicolae Sabău.)

Pași împreună. Antologie literară, Baia Mare, Gutinul, 2015. (Antologie alcătuită de Florica Bud și Augustin Cozmuța. Consilier editorial: Maria Gârbe.)

– Sabău, Nicolae, Viața mea ca o poveste. Nicolae Sabău în dialog cu scriitorul Constantin Mustață de la Radio Cluj – 27 septembrie 2001, Baia Mare, Eurotip, 2015. (Volum îngrijit de Maria Gârbe.)

– Velica, Ioana, Din grădina casei mele. Izbiceni. [Versuri], Baia Mare, Eurotip, 2015. (Redactor de carte: Maria Gârbe.)

– Eisikovits, Mihai, Vieți frânte. 1940-1948, Baia Mare, Gutinul, 2016. (Cuvânt înainte: Andrea Ghiţă. Fotografii: prof. Rodica Eisikovits. Prefaţă: Edi Matters. În loc de… postfaţă: dr. Teodor Ardelean. Consilier editorial: Maria Gârbe.)

– Ştiru, Ioan, Un fiu al poporului. Petru Bran şi permanenţa vieţii româneşti la Satu Mare, Baia Mare, Eurotip, 2019. (Ediţie îngrijită de Maria Gârbe.)

TEHNOREDACTOR

– Revista „Pro Unione”, Baia Mare. (Maria Gârbe, tehnoredactor la numerele din anii 2012-2014.)

Festivalul concurs naţional „Alină-te, dor, alină”. Opera lui Nicolae Sabău . Carte, festival, grup vocal. Bibliografie selectivă, aprecieri, consemnări, Cicârlău, [s.n.], 2012. (Volum alcătuit de Maria Gârbe.)

– Bolchiș Tătaru, Teresia, Trecut și prezent în Tăuții Măgherăuș: județul Maramureș, Baia Mare, Gutinul, 2013.

Pași împreună. Antologie literară, Baia Mare, Gutinul, 2013. (Antologie alcătuită de Florica Bud și Augustin Cozmuța. Consilier editorial: Maria Gârbe)

– Bolchiș Tătaru, Teresia, Prințesa de Cristal din împărăția apelor. Elatine hydropiper, Baia Mare, Gutinul, 2014.

Pași împreună. Antologie literară, Baia Mare, Gutinul, 2014. (Antologie alcătuită de Florica Bud și Augustin Cozmuța. Consilier editorial: Maria Gârbe)

Pași împreună. Antologie literară, Baia Mare, Gutinul, 2015. (Antologie alcătuită de Florica Bud și Augustin Cozmuța. Consilier editorial: Maria Gârbe)

– Thira, Viorel, Crâmpeie din viața preoțimii noastre, Cluj-Napoca, Casa de Editură Dokia, 2015.

Antologie de suflet şi inimă românească, Cluj-Napoca, Dokia, 2016. (Antologie alcătuită de Viorel Thira.)

– Gârbe, Maria, Revista „Pro Unione”. Indici bibliografici (1998-2018), Baia Mare, Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare, 2020.

REFERINȚE despre Maria Gârbe (în dicționare)

– Buluță, Gheorghe; Petrescu, Victor; Vasilescu, Emil, Bibliologi români. Dicționar, Târgoviște, Bibliotheca, 2011, p. 107.

Istoria jurnalismului din România în date. Enciclopedie cronologică, Iași, Polirom, 2012, p. 722. (Volum coordonat de Marin Petcu.)

– Driva, Fenia, Scriitori bibliotecari, bibliotecari scriitori. Dicționar, Brăila, 2015, p. 525.

*

Dragă Mariana, multe bucurii să mai ai din „Lumea Cărților”, multă lumină a cunoașterii și a visului, „Să-ți fie viața numai lumină”, „La mulți ani, să trăiești!”

*

[1] Maria Gârbe, Oameni, cărţi, fapte. Bibliotecari, [Baia Mare], Eurotip, 2016, apud Gheorghe Gheorghiade, Bibliotecari din Cicârlău. În: „e-Bibliotheca septentrionalis”, 29 mart. 2017, https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com/2017/03/29/bibliotecari-din-cicarlau/

[2] Maria Gârbe, Ioan Bran, după alți 23 de ani. În: „Bibliotheca septentrionalis”, an 20, nr. 1 (38), 2012, p. 134-136 și în: „e-Bibliotheca septentrionalis”, 9 iul. 2014, https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com/2014/07/09/ioan-bran-dupa-alti-23-de-ani/

[3] Maria Gârbe, Un primar și o învățătoare au făcut casă bună împreună. În: „e-Bibliotheca septentrionalis”, 16 apr. 2021, https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com/2021/04/16/un-primar-si-o-invatatoare-au-facut-casa-buna-impreuna/

[4] Maria Gârbe; Maria Petrean; Valeria Boie, Gheorghe Popescu. In memoriam. În: „Bibliotheca septentrionalis”, an 9, nr. 1 (17), 2001.

[5] Maria Gârbe, Să ne reamintim… Gheorghe Popescu (25 iulie 1929 – 26 iunie 2001). În: „e-Bibliotheca septentrionalis”, 26 iun. 2021, https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com/2021/06/26/gheorghe-popescu-25-iulie-1929-26-iunie-2001/

[6] Maria Gârbe, Costache Olăreanu (1 iul. 1929-sep. 2000). În „Bibliotheca septentrionalis”, an 12, nr. 1 (22), 2004, p. 68-70.

[7] Maria Gârbe, Valeria Boie, Maria Petrean, Mircea Ionescu. In memoriam. În: „Bibliotheca septentrionalis”, an 10, nr. 1 (18), 2002.

[8] Maria Gârbe, Oameni, cărţi, fapte…, apud Gheorghe Gheorghiade, Bibliotecari din Cicârlău, loc. cit.

[9] Ibid.

[10] Maria Gârbe, Oare am făcut bine? În „Bibliotheca septentrionalis”, an 19, nr. 1 (36), 2011, p. 68-69.

[11] Maria Gârbe, Să ne reamintim…, loc. cit.

AMJ_foto_Delia Florea

Angela-Monica Jucan

Mulțumesc pentru ajutor colegelor Marta Cordea (Biblioteca Județeană Satu Mare) și Liana Pop (Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare), iar pentru publicare, coordonatorului acestei reviste-blog, „e-Bibliotheca septentrionalis”, colega Angelica Simionca (de la aceeași bibliotecă băimăreană).

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: