Spre infinit, pe calea ferată

de PAUL Antoniu
(Sâmbătă, 15 martie 2014)

Motto:Două linii paralele se întâlnesc în infinit” (definiţie din manualul meu de Geometrie).

Eram acasă la părinţi, în ultima vacanţă de vară, după terminarea celor şapte clase primare, urmând ca, mai spre toamnă, să dau examen de admitere la liceu. A fost o vacanţă un pic mai altfel, în care simţeam dureros cum copilăria îmi scapă printre degete; o copilărie profund marcată de o crimă năprasnică, cea din umbra răstignirii de pe dealul numit „A Dumbrăvii”, loc blestemat, unde, mai apoi, bătaia lui Dumnezeu a îngrozit întregul sat, după ce un fulger, ca din senin, a lovit şi a aprins lemnul Sfintei Cruci la umbra căreia a avut loc teribila crimă pentru o datorie neplătită la vremea promisă. La scurtă vreme, tata şi credincioşii din sat au ridicat o altă răstignire, mai spre adâncul Dumbrăvii, şi tot la căpătâiul unui mormânt-simbol pentru cinstirea Eroilor Neamului. Acea ultimă vacanţă, din copilăria mea pe ducă, mi-am petrecut-o, cu voie de la tata, după pofta inimii: toată ziua la scaldă, cu deja foştii mei colegi la joacă (un fel de oină), bătând pe ogradă, după primul cosit, o minge de cârpe şi alte „sporturi” săteşti. După o vreme, pe calea ferată dintre Someş şi casa părintească, zilnic, trecea un tren de lucru format dintr-o locomotivă cu aburi (viteza maximă 80 km/oră) şi vreo 5 vagoane-platformă, cu câțiva muncitori dezbrăcaţi până la brâu, care dezafectau una din liniile ferate, cea năpădită de buruieni, ce s-a pustiit după terminarea războiului, traficul feroviar micșorându-se considerabil. Treceau prin zonă două, trei garnituri de călători şi de marfă; şi asta doar pe linia paralelă cu Someşul. Muncitorii trebuiau să încarce traverse, şine de cale ferată şi bolovani din terasament, seara retrăgându-se la bază, pentru descărcare.

La scurtă vreme, acel punct de lucru, pentru mine, devenise un puternic punct de atracţie. Cu mecanicul de locomotivă (singur pe maşina cu aburi), nenea Ghiţă (şi mai cum nici n-am ştiut vreodată), m-am împrietenit la cataramă, aducându-i zilnic, de acasă, prune şi mere de vară, iar uneori duminica (se lucra şapte zile din şapte), cu voie de la părinţi, îl pofteam să ia masa cu noi. Toată ziulica eram pe locomotivă sau în Someş, unde mă spălam de funingine. Zilnic, nenea Ghiţă (un filozof în felul lui), văzându-mă tot mai interesat de meseria de mecanic de locomotivă, asta şi datorită dânsului, care în timp mi-a dezvăluit frumuseţea acestei meserii, căreia i s-a dăruit o viaţă întreagă, iarna-vara, ziua sau noaptea, stând de veghe acolo sus pe locomotivă, între tenderul cu cărbuni şi cuptorul ca o gură de iad. Până aproape de sfârșitul verii, nenea Ghiţă, încet şi cu socoteală, mi-a dezvăluit tainele şi frumuseţea meseriei sale. „Vezi?, mi-a spus într-o zi, acum înainte de pensionare trag după mine platforme cu traverse, şine de cale ferată şi bolovani. Următorul pas – ultimul! – va fi trasul pe-o linie moartă; şi asta după o viaţă pe care am petrecut-o între revederile şi despărţirile de pe peroane, pe obrajii celor de-acolo văzând şi lacrimi de bucurie şi de întristare. Sunt mai mult ca sigur că cei ce se revedeau, de exemplu, nici o clipă nu se gândeau şi la mine, cel care le-am adus, pe peron, fiinţa dragă nevătămată. Tristeţea asta de-o clipă mi se prefăcea într-o nouă bucurie a revederilor trăite de cei de pe peronul următoarei gări; şi tot aşa, până la staţia terminus.

Mereu stând la geamlâcul din dreapta, decorul mi se schimba, în fața ochilor, tot din minut în minut, din primăvară până-n… primăvara următoare”. O vreme am tăcut amândoi. Tu ştii definiţia A două linii paralele?”, m-a întrebat într-un târziu. I-am spus-o pe cea învăţată la geometrie. „Păi vezi?, de aici, de la acest geamlâc, cu ochii stând mereu aţintiţi pe cele două şine paralele, am impresia că pe acest drum, cândva, am s-ajung în … infinit. Şi am s-ajung, cândva!…”, m-a asigurat nea Ghiţă, filozof în felul lui. De-atunci, filozof în felul meu, am rămas cu nostalgia peroanelor de care unii se despart şi alţii, fericiţi, se regăsesc.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: