sângerează luna, bate-un vânt albastru, scrum de stele pică, alunecă-n tăcere – e noapte. îţi aud glasul în eterna taină a nopţii albastre.
solitar, aştept să-ţi văd chipul, am creat universul, în suflet simt hăul – golul umplut cu lacrimi, din dorul de plumb. am albastre lacrimi, inima mi-e scrum.
Poezia este publicată în volumul autorului: Mihai Epli, „Lacunele luminii”, Baia Mare, Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare, 2020, p. 24.
This entry was posted on Sâmbătă, 21 august 2021 at 8:30 am and is filed under Literatură. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.
You can leave a response, or trackback from your own site.