IUBIREA UNUI ANOTIMP

de Irina Vera TEREBEȘI

Cine crezi tu că ești, de vii dintr-odată
Cu adierile-ți răcoroase și mă secătuiești de puteri?
Cu frunzele-ți veștejite îmi tulburi liniștea toată,
Bați la ușa sufletului din răsputeri.

Dacă tot îți este scris să vii
Treci mai lin pe lângă mine,
Lasă-mi dulcea impresie că devii
Căldurosul anotimp cu roade pline.

Frunze îngălbenite peste tot așterni,
În șuvoaie să le fluturi cu un gând bun,
Poate mă-nvelești ca să mă aperi de ierni,
A ta cămașă de sentimente pe mine s-o pun.

Mă-nconjori cu brațele calde încă,
Și mă întrebi dacă mă încălzesc,
Însetate de iubire parcă,
Frunzele-mi în vânt le răspândesc.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: