Un călător

de Irina Lucia MIHALCA

Ajungi şi pleci, trimis de soartă
în necunoscut.
În clipa despărţirii, amurgul se stinge lin,
stelele stau să cadă.
Înstrăinat, sub soarele fierbinte,
totul se pierde,
năluci, năluci,
aluviuni de gânduri,
rătăcitor, te lupţi cu vântul,
cu nisipul
şi nemărginirea.
Ajungi şi pleci, strivit de lumi,
târziu, în noapte, descalecă destinul,
târziu, în noapte, inima, o clipă, ţi se-opreşte,
descoperi golul din zidul plângerii,
nici cânt, nici aripă.
O lacrimă.
În noaptea vremii, sub pielea ta,
văpăi, văpăi, dureri ce ard
se năpustesc la vale,
iar pavăză, iubirea.
Un drum
în depărtare.
În lungul lumii, sub cerul vieţii,
un gând prefigurează,
paşi nevăzuţi se estompează,
acorduri de tango sparg tăcerea,
un sâmbure de vis,
muguri şi flori.
Un călător surâde
în aurora zilei.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: