Strigătul

de Irina Lucia MIHALCA

 În cădere,
 cu braţele întinse 
 spre cerul liber, în flăcări,
 un copac
 îşi strigă departe, 
 puternic, sfâşietor, durerea.

 Întins, galben, abandonat 
 – erou căzut
 privind la stele -,
 trupul spectral
 a cedat 
 roua lacrimilor
 şi-o îmbrăţişare 
 acestui pământ tăcut.

 În zori,
 printre frunzele verzi,
 mugurii cântă renaşterea. 

11 aprilie 2014

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: