de Irina Lucia MIHALCA
În cădere,
cu braţele întinse
spre cerul liber, în flăcări,
un copac
îşi strigă departe,
puternic, sfâşietor, durerea.
Întins, galben, abandonat
– erou căzut
privind la stele -,
trupul spectral
a cedat
roua lacrimilor
şi-o îmbrăţişare
acestui pământ tăcut.
În zori,
printre frunzele verzi,
mugurii cântă renaşterea.
11 aprilie 2014