Doar un surâs…

de Irina Lucia MIHALCA

 Doar un surâs
 spre cineva ascuns în tine
 şi spre tăcerea urcată treptat în noi,
 spre acel copil pe care
 îl port peste tot,
 spre uimirea sângelui tău,
 un surâs pentru ochii plânşi
 şi zâmbetul de nuanţele cerului,
 un surâs către marea regăsire, 
 un surâs spre o prăjitură pudrată
 pe care nu o vom mai mânca
 şi pentru iubirea ce-mi venea din priviri,
 întrebându-te dacă ne vom regăsi,
 când, de ce despărţiţi?

 Mă priveai bucuros că eram fericită,
 că iubeam, râdeam, dansam şi cântam,
 şi totuşi erai trist pentru că
 acea prăjitură
 nu o vom mai savura vreodată,
 şi-atunci ţi-ai zis:
– E o minune de fată!

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: