Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XXI (2021), nr. 453 (1 – 15 Septembrie)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Delia Florea_Toamna

Dragii mei enoriași!

Septembrie.

De câte ori vine septembrie auzim mai bine gălăgia de copii, râsul, ţipătul şi paşii lor. De câte ori vine septembrie se varsă o picătură de copilărie şi de nostalgie în sufletul fiecăruia dintre noi. Ne amintim c-am fost şi noi cândva pui de oameni, că am avut aceleaşi gânduri, aceleaşi speranţe, aceleaşi idealuri şi aceleaşi poticniri.

Trec pruncii iar la şcoală şi înfloreşte primăvara în râsul lor. E atât de sincer, atât de spontan, atât de curat. Într-o lume crispată, alergândă, orbită de setea de bani, de putere, de înavuţire, o lume în care rânjetul a luat demult locul zâmbetului de copil, septembrie produce un adevărat impact în mulţi dintre noi. Redescoperim râsul şi bucuria de copii, minunile acelea ale lumii, pe care aproape le uitasem. Pentru o clipă măcar, dacă uităm ura, intrigile, procesele, afacerile, temerile, războaiele, catastrofele şi toate celelalte griji ce ne apasă zi de zi ca o povară şi ca un blestem, e bine, e foarte bine.

O clipă măcar de s-ar simţi iarăşi fiecare dintre noi copil, cu suflet curat şi înfloritor, cu sinceritatea pe buze, fără ură în privire, cu casa sufletului măturată şi înnoită, septembrie ar fi, într-adevăr, sub zodia Fecioarei, a renaşterilor, a copilăriei umanului din noi.

Nu lăsați septembrie să treacă, fără să vă limpeziţi sufletul cu reînvierea copilăriei din voi. Scoateţi-o dintre amintiri, dintre rufe aruncate, spălaţi-o, curăţiţi-o şi îmbrăcaţi-vă sufletul cu ea măcar o clipă. Dacă nu veţi reuşi, înseamnă că aţi murit demult, că sufletul vi s-a pietrificat, că nici o bucurie adevărată nu o mai puteţi trăi. Din energiile benefice ale Cosmosului, lăsaţi-o pe cea mai frumoasă să se reverse în  sufletul vostru. E cea mai de preţ comoară din câte sunt pe pământ şi cel care nu o are e sărac, e prea sărac pentru a mai fi Om.

*

La tine vin, Măicuță! O priceasnă excepțională, dedicată Maicii Domnului, care poartă acest titlu și este scrisă de Paul Antonie, o redăm mai jos, ca un mic cadou ce-l facem și noi Maicii Domnului, cu prilejul zilei sale de naștere. Iat-o:

La Tine vin, Măicuță,
La Tine vin, cu dor,
La sfânta Ta icoană,
La sfântul Tău izvor.
Dar n-am ce-Ți da,
Eu, Maică, n-am ce-Ți da
Numai inima mea!
Dar n-am ce-Ți da,
Eu, Maică, n-am ce-Ți da
Numai inima mea!

Ajută-mă, Măicuță,
Să pot îngenunchia
La sfânta Ta icoană
Arată-mi mila Ta!
Dar n-am ce-Ți da,
Eu, Maică, n-am ce-Ți da
Numai inima mea!
Dar n-am ce-Ți da,
Eu, Maică, n-am ce-Ți da
Numai inima mea!

Iubește-mă cu milă
Și-ascultă al meu glas:
Să nu cad de pe Cale
Chiar și când sunt în necaz!
Dar n-am ce-Ți da,
Eu, Maică, n-am ce-Ți da
Numai inima mea!
Dar n-am ce-Ți da,
Eu, Maică, n-am ce-Ți da
Numai inima mea!

Răul ne-nconjoară
Și forțele ne pier,
Ajută-ne, Fecioară,
Dă-ne puteri din Cer!
Dar n-am ce-Ți da,
Eu, Maică, n-am ce-Ți da
Numai inima mea!
Dar n-am ce-Ți da,
Eu, Maică, n-am ce-Ți da
Numai inima mea!”

*

In memoriam: Theodor Costescu. Theodor Costescu a fost un om mic de statură, dar uriaș în fapte. Țara întreagă, dar mai ales Mehedințiul îi datorează enorm de mult. Faptele lui, zămislite de o minte iscusită, duse la împlinire de o voință de fier, cu sacrificii materiale și spirituale greu de înțeles pentru omul de azi, rămân ca o mărturie peste veacuri, ca un exemplu demn de urmat.

În prima jumătate a veacului al XIX-lea, în casa preotului din satul Costeni (atunci în Mehedinți, azi în Gorj) se năștea Dumitru Costescu, cel care avea să devină învățător la Rovinari. La 30 martie 1864, învățătorului Costescu din Rovinari i se năștea primul copil, căruia îi punea numele Theodor (Darul lui Dumnezeu). L-a dat la școli bune ale vremii, cum a fost Liceul ,,Carol I” din Craiova, apoi Liceul ,,Sf. Sava” din București. Peste tot copilul obținea bursă de stat, ceea ce însemna o ușurare importantă pentru părinți. Tot cu bursă intră la Facultatea de Ştiinţe – secția fizico-chimie din București. Este cotat ca element strălucit, ceea ce face ca profesorul și savantul Dr. C. I. Istrati să-i propună să rămână colaboratorul său, în vederea unei apropiate cariere universitare. Costescu refuză și merge, în 1887, profesor la Liceul „Carol I” din Craiova. Peste un an se transferă la gimnaziul din Turnu Severin.

La 1 mai 1892 este numit directorul Liceului „Traian” din Turnu Severin. În puțin timp a reușit să facă din acest liceu unul de elită. Și-a ales cu grijă profesorii, a dotat școala cu laboratoare moderne, cu o bibliotecă, a construit un internat și o grădină botanică. Cu eforturi imense a reușit să mărească salariile profesorilor de la Liceul ,,Traian”, a introdus uniforma școlară. Elevilor săraci le cumpăra el uniforme. La scurt timp, având exemplul de la Severin, Ministerul Învățământului a dispus ca uniforma obligatorie să fie introdusă în toate liceele din țară. Internatul liceului a ajutat mult copii săraci să urmeze cursurile, fără a mai fi obligați să stea la gazdă, în condiții grele. Când totul mergea ca pe roate, în 1901, a fost înlăturat de la conducerea liceului și locul i-a fost luat de un politruc. S-a lăsat convins de Take Ionescu să intre în Partidul Conservator, fapt care a făcut ca să ajungă deputat și senator în Parlamentul României în mai multe rânduri. De pe această poziție, a reușit să construiască 66 de școli în satele mehedințene și nu numai, deși își propusese 275! Să mai adăugăm la acestea Şcoala de agricultură de la Gemeni, Judecătoria de la Baia de Aramă, 12 biserici şi primării, multe drumuri comunale şi judeţene, cinci spitale (Balta, Slivileşti, Cujmir, Burila Mare, Bâcleş) dotate cu tot necesarul. Mă întreb, câți dintre parlamentarii noștri de astăzi se pot mândri cu un asemenea palmares?!

Marile realizări ale lui Theodor Costescu nu se opresc aici.

În 1913, cu banii din dota soției, a cumpărat moșia Vânjuleț. Acolo era zonă mlăștinoasă. Theodor Costescu a trecut la treabă. A construit cu banii lui mai multe canale, unul chiar de 12 Km și larg de 12 metri, reușind astfel să colecteze apele și să elimine bălțile. A înălțat drumurile satului și cele care făceau legătura cu localitățile învecinate, le-a pietruit, a construit poduri și podețe. S-a luptat ca locuitorii Vânjulețului să fie împroprietăriți cu loturi pentru cultură, cât și cu loturi de casă. A înființat și o fanfară, compusă din 30 de țărani. În locul școlii unde în anul 1934 preda un preot la 17 elevi a ridicat șase școli mari, moderne, cu sobe de teracotă, în care predau cursuri 33 de profesori și maiștri și în care urmau cursurile 664 de elevi. Cu câteva săptămâni înainte de a muri, Theodor Costescu a făcut un ultim dar localității: o maternitate și un spital de copii. Satul model Vânjuleț a fost vizitat de Carol al II-lea în 1934. Suveranul a semnat ad-hoc un decret, prin care conferea ctitorului medalia „Pentru Merit”, a doua medalie regală primită de Theodor Costescu, prima fiindu-i acordată de Carol I în 1890.

Aceste realizări au fost, de fapt, preludiu unui proiect grandios: Palatul Culturii din Turnu Severin, care azi îi poartă numele. În ziua de 3 noiembrie 1909, în cancelaria Liceului ,,Traian”, Theodor Costescu, împreună cu un grup de profesori zămisleau acest proiect. În 1910, a început campania pentru construirea acestui edificiu. S-a apelat  la populație, s-a apelat la guvern și la tot felul de bogați și potentați ai zilei și în același an au început lucrările. Din păcate, a venit războiul și planul a fost dat peste cap. Imediat ce au tăcut armele, în 1918, a reînceput lucrul. Nu a fost ușor. Era un proiect grandios, care înghițea fonduri uriașe. Theodor Costescu găsea resursele necesare ca să nu renunțe. Insista, se umilea adesea, revenea, se lupta mai greu ca pe front, dar nu se lăsa învins. Proiectul vieții lui trebuia dus până la capăt. În 1924, când Palatul Cultural a fost oficial pus în circuitul public, ca monument închinat împlinirii idealului Marii Uniri a românilor, Theodor Costescu a fost nevoit să-și vândă din avere pentru a achita o parte din datorii. În anul 1924, Palatul Cultural fusese inaugurat, dar încă nu era terminată sala mare de spectacole. Theodor Costescu a încercat să mai adune fonduri pentru aceste ultime dar nu mici cheltuieli, însă n-a mai găsit ecoul de la început. Războiul modificase stările de lucruri, sărăcise pe mulți, schimbase mentalitățile. Ctitorul și-a jucat atunci ultima carte: și-a vândut averea și a pus la dispoziție cinci milioane lei pentru terminarea edificiului. Palatul Culturii din Severin, splendidă realizare arhitectonică, cuprindea o sală de cinematograf, o sală de dans, o sală-muzeu ,,Dr. C. I. Istrati”, o sală cu o bogată bibliotecă ,,I. G. Bibicescu”, două restaurante cu terasă, grădină de vară, unică în țară, uzină electrică proprie. Sala de spectacole avea 700 locuri, cu loji și cu balcoane, cu o scenă rotativă imensă, unică în țară și multe altele. Finalul lucrărilor se apropia, dar banii se terminaseră. Lui Costescu îi mai rămăsese decât casa. A vândut-o și pe aceea, iar cu banii obținuți a continuat. Locuia în clădirea teatrului.

Părintele Gheorghe Dumitrescu-Bistrița îmi povestea că Nicolae Iorga l-a cunoscut pe Theodor Costescu. În vremea când Nicolae Iorga era prim-ministru (1931-1932), Teodor Costescu a mers să-i ceară sprijinul, probabil pentru liceu sau Palatul Culturii. Portarul n-a vrut să-l lase, dar Costescu l-a dat la o parte şi a mers direct la şeful de cabinet. Acesta nu-l cunoştea pe Costescu şi a început să-i facă morală, fiindcă intrase forţat. Costescu i-a spus: „- Lasă, neică, du-te şi spune domnului prim-ministru că-l roagă Costescu de la Severin, că are ceva urgent!” Şeful de cabinet s-a dus la Iorga şi i-a spus revoltat cele petrecute. Iorga, aflând, a început să râdă şi i-a zis: „- Pe ăsta să-l lăsaţi să intre când vrea. El nu are copii, acum nu are nici soţie şi omul acesta nu cere nimic pentru el, ci pentru şcoală. Lăsaţi-l să intre, căci pe scările ministerului va muri, spre binele celor din jurul său”.

Bolnav fiind, ca o recunoaștere oficială a meritelor inegalabile ale marelui om de cultură, matematicianul Gheorghe Ţițeica, secretarul Academiei Române, mehedințean și el, îi aducea marea veste: „Academia Română, în semn de înaltă apreciere a operei culturale ce ați întreprins aproape jumătate de secol la Turnu Severin și în județul Mehedinți, v-a ales, în ședința din 30 mai 1934, membru onorar al ei”.

Pe 25 martie 1939, într-un sanatoriu bucureștean, părăsit de toți, trist și îndurerat, Theodor Costescu și-a dat obștescul sfârșit, mulțumit, totuși, că n-a trăit degeaba, ci a lăsat ceva în urma sa.

Azi, Palatul Culturii Colegiul Național Economic și o stradă din Turnu Severin îi poartă numele. Lângă Colegiul Economic este și o statuie a lui ridicată după Revoluție.

Dumnezeu să te ierte, brav român, și exemplul vieții, muncii și dăruirii tale să ne fie călăuză!

*

Țara mea. Am găsit pe internet un text admirabil, un răspuns al unui mare Român dat celor care batjocoresc România și tot ce-i românesc. Păcat că nu-i semnat. Iată-l:

„- Tu de unde ești?” mă întreabă un străin. „- Din România!” îi răspund. „- Mda, zice, nomazi, hoţi, țigani, criminali, femei ușoare…!” „- Mă scuzi , îl întreb…., tu ești cumva nomad, hoţ, criminal…, mergi la femei?” „- Cine, eu…, eu ? Nuuu, răspunde ofensat, …de ce spui asta?”.

„- Dacă ți-ar fi plăcut istoria, m-ai fi identificat în Burebista, Decebal, Mircea, Vlad, Mihai, Antonescu…! Dacă ţi-ar fi plăcut sportul, m-ai fi identificat în Nadia Comăneci, Gică Hagi, Ilie Năstase, Simona Halep, Ion Ţiriac…! Dacă ai fi cochetat cu arta muzicii, m-ai fi recunoscut într-un Ciprian Porumbescu, George Enescu, Gheorghe Zamfir…! Dacă ai fi știut ce-nseamnă filozof, m-ai fi-ntrebat de Eliade, Cioran, Nicolae Iorga…! Dacă ai fi fost pasionat de sculptură, vorbeam de marele Brâncuşi…! Dacă știinţa te-ar fi făcut curios, ai fi auzit de Paulescu şi Aslan, de Babeş sau Poenaru…! Dacă ai ști că românul Vlaicu ți-a dat brânci să zbori, sau Coandă, tot român, ți-a pus reacția pe avion, ai fi surprins, așa-i? Dacă ai fi fost turist în România, am fi vorbit de Marea Neagră, Munţii Carpaţi, Delta Dunării, mănăstiri și biserici; despre Castelul Dracula, lacuri şi cascade, monumente istorice si arhitecturi…, despre Casa Poporului, Palatul Culturii sau Peleş; istorie, tradiţii, porturi si obiceiuri. Am fi împărtăşit toate frumuseţile şi minunăţiile ei…! Dacă ai fi fost mai interesat de ţara mea, ai fi aflat c-am avut regi și regine, iar pe scenele lumii au urcat oameni de cultură, teatru și film, scriitori, poeţi, actori și muzicieni. Ai fi fost surprins să afli câte patrimonii UNESCO deține țara mea și câte locuri pitoreşti ți-ar fi tăiat răsuflarea…!

Dar tu, dragă străine, tu, nu știi nimic din toate astea! Nu ești nimic din toate astea! Nu știi nimic de România mea. Nu știi nimic de pământul istoriei mele. Nu știi nimic de oamenii lui. Ești doar un ignorant. Atât! Și, probabil, îţi place să vezi doar ceea ce eşti… în suflet!

De aici vin eu…, aceasta este ţara mea…, pământul meu, de unde de generații întregi ne tragem seva…, acest pământ plătit atât de scump de străbunii noștri chiar cu sângele lor…!

ACEASTA ESTE ŢARA DE UNDE VIN EU ȘI PE CARE O IUBESC!”.

*

File de jurnal – 26 septembrie 1982. ,, (…) În tot cursul săptămânii botoșănenii mi-au lucrat la biserica de la Malovăț. Au terminat soclul, au vopsit burlanele și tâmplăria, au chituit geamurile, au reparat pe la uși și au făcut alte remedieri mărunte. Le-am dat 666 lei. Mâine vor veni să vopsească acoperișul bisericii de la Bârda, dacă vremea va permite.

Ieri au venit timișorenii Frumosu Gheorghe și Mughiuruș Mircea și au adus pentru biserica de la Bârda un policandru și două sfeșnice. Le-am dat 8.000 lei. La acești bani am mai adăugat 1.000 lei ca acont pentru alte opt sfeșnice mici și două mari. N-au prea fost mulțumiți cu prețurile, dar m-am târguit cu ei până i-am convins să le lase la prețuri acceptabile.

Recoltarea porumbului continuă în satul nostru. Ce-au cules bârdenii, au cules; ce n-au cules ei, au venit muncitorii de la diferite întreprinderi din oraș și au cules masiv, indiferent dacă porumbii fuseseră munciți de C. A. P. sau de oameni. Porumbii s-au făcut ca niciodată, însă pentru oameni a fost ca și când câmpul ar fi fost pustiu. În hambarele de la baza de recepție porumbul nu mai are loc. Parcă s-ar fi revărsat Dunărea, așa stau porumbii goliți în curtea bazei!

Întreprinderile severinene  au normă la cules de porumb. Norma e cam de un pogon de muncitor. Retribuția pentru munca respectivă o face C. A. P. – ul  beneficiar cu prețul de 40 lei/zi/normă, din care se rețin 8 lei ,,garanție”. În județul Timiș întreprinderile sunt obligate să facă câte un transport cu fiecare mașină aflată în inventar la câte un C. A. P. din județ.

Azi am vorbit cu Victor Stănciulescu, secretarul de partid pe comună. Mi-a spus că C. A. P.–ul Malovăț are 6.000.000 lei datorie, iar Șimianul 12.000.000 lei datorie la fondul de stat. Cam aceeași situație este la toate celelalte unități de acest gen din țară. Peste tot e tensiune și atmosferă încărcată. În partea câmpului se spune că s-ar fi produs și incidente serioase. La Gogoșu, mi-a spus Victor, un hambar de 40 vagoane de porumbi a fost golit în mai puțin de o oră de săteni. Autoritățile ar fi asistat, neavând curajul să intervină. Și factorii de răspundere sunt îngrijorați de această situație din țară, dar nu au ce să facă, fiindcă însuși sistemul de organizare a agriculturii este deficitar. Lipsa de cointeresare a țăranilor subminează totul.

,,- Mințim prea mult, părinte! mi-a spus Victor. În toamna asta i-am înșelat pe oameni și le-am luat totul, deși în primăvară le promisesem și luna de pe cer. Ne întrebăm însă ce vom face anul viitor? Mi-e rușine să privesc omul în față, când știu că i-am furat munca pe un an de zile și el nu are ce mânca!”

Cred că aceste stări de lucruri distrug ceea ce a mai rămas caracteristic în țăranul român: stabilitatea și legătura cu pământul. Când în peste 60% din populația țării intră teama zilei de mâine, goana după hrană și spiritul de instabilitate, se duce totul pe râpă, și patriotismul și reazemul țării. Cred că va veni vremea să căutăm țăranii, dar va fi prea târziu. Vor exista doar în rezervații speciale! Păcat!

Relu lui Sfetcu mi-a spus că dacă prin 1955-1962 ar fi spus cineva că în 1982 românii nu vor avea pâine și nu vor avea ce să mănânce, acela ar fi fost executat imediat, ori ar fi fost trimis în Siberia ca instigator.

Azi a avut loc nunta Ion I. Dragomir. S-a căsătorit cu Sevastița, fiica lui Ștefan Mema. Încă n-au făcut actele de stare civilă, fiindcă fata n-a împlinit 16 ani, dar a venit aseară socrul mare cu nașul și m-au rugat stăruitor să-i cunun. Am făcut o ilegalitate. După-amiază m-am dus eu cu vitele și părinții s-au dus la nuntă.

La Bibliografia Revistei ,,Biserica Ortodoxă Română” am ajuns cu dactilografierea la pagina 455. Of! Of! Of!

În seara aceasta am auzit că s-ar pune problema ca fiecare întreprindere mehedințeană să recolteze un anumit număr de hectare de porumb din Bărăgan.

Popescu de la Țigănași, fost coleg cu tăticu într-ale apiculturii, și-a cumpărat casă în Devesel și a venit la noi de a împrumutat 2.000 lei.

Se spune că un cetățean și-a reparat o pereche e pantofi. Când a făcut plata, l-a întrebat pe cizmar:

,,- Ce părere ai, meștere, cât o să mă țină?”

,,- Dacă ai noroc să trăiești puțin, te vor ține până la moarte!” i-a garantat cizmarul.

Cafea naturală nu se mai găsește de multă vreme în comerț. O înlocuiește un fel de amestec de praf de semințe de cereale, în special de orz și ovăz. Oficial i se spune ,,ness”. Lumea îi spune însă ,,nechezol”.

*

Protest și Demnitate. Doamna Judecătoare Adriana Stoicescu, fosta președintă a Tribunalului Timiș, a fost una dintre numeroșii omeni de bine, care au luat atitudine și au protestat față de marșul persoanelor din Grupul LGTB, adică al acelora care susțin căsătoria persoanelor de același sex și introducerea educației sexuale în școli și grădinițe. Fiindcă a luat atitudine, a fost jicnită și ocărâtă în modul cel mai josnic de către indivizi certați cu bunul simț. Doamna Judecătoare nu s-a lăsat înfrântă și umilită, ci le-a dat un răspuns antologic, ca un om curajos și demn, ca un adevărat creștin. Precizările din paranteze ne aparțin. Iată-l:

,,Celor care mi-au dorit moartea, le doresc viaţă lungă şi fericită. Celor care mi-au adresat injurii ce nu pot fi reproduse, le doresc tot binele din lume. Celor care L-au înjurat pe Dumnezeu, le spun că mă voi ruga pentru ei. Celor care Îl urăsc, le spun că El îi iubeşte mai mult decât îşi imaginează. Celor care m-au jignit, le întorc şi celălalt obraz. Celor care m-au blestemat, le răspund cu binecuvântări. Toată mizeria revărsată nu mă poate atinge, credeţi-mă, oricât veţi încerca. Nu vă pot urî, pentru că am văzut ce înseamnă să urăşti şi să ţi se răspundă cu aceeaşi monedă. Valul urii se opreşte la mine. Fiţi fericiţi şi încercaţi să îi lăsaţi şi pe alţii să trăiască în lumea care nu vă aparţine. Pentru că este a Lui (a lui Dumnezeu)”.

,,Mizeria umană iese la iveală ca uleiul deasupra apei, jignirile nu mai contenesc. Am agitat un cuib de viespi…!

Numele străbunicului meu este Rosenfeld. Hai, curaj, antisemiților…! Pe antebrațul Dorei, soţia străbunicului meu, era tatuat numărul… Nu a convins-o nimeni, niciodată, că nu trebuie să mai strângă firimiturile, când terminăm de mâncat. Așadar, nu îmi vorbiți despre minorități și drepturi fundamentale, despre prigoană și discriminare…!

Nu mă puteți obliga să accept că omul trebuie lăsat să se simtă dumnezeu ca să fiți voi fericiți. Suntem miliarde cei care credem în El (în Dumnezeu). Nu vă obliga nimeni să simțiți ca noi. Dar nici pe noi nu ne puteți obliga să acceptăm că vreți să schimbaţi lumea, așa cum a fost creată de Dumnezeu. Ce faceți în dormitor, vă privește. Nu mă interesează că Ionică se iubește cu Petrică, sau că Vasilică se iubește cu poneiul. E problema lor. Dar de ce trebuie să vă venerăm pentru asta? De ce trebuie să ieșiți în stradă, iar noi să ne închinăm în faţa voastră? De ce trebuie să dăm la o parte două mii de ani și o Carte (Biblia)? De ce trebuie să vă lăsăm să le vorbiți copiilor despre normalitatea voastră, dar nu le putem vorbi despre El (despre Dumnezeu)? Aveți tot dreptul să vă simțiți liberi. De 30 de ani nimeni nu vă mai incriminează. De ce trebuie să ne incriminați pe noi? Putem trăi împreună, știu asta. Dar voi vreți mai mult. Vreți să deveniți majoritari. Şi e simplu. Copiii de 13, 14 ani sunt ușor de influențat și convinși că libertatea absolută e calea spre fericire.

Voi celebrați iubirea, noi celebram IUBIREA. Marşul nostru se cheamă Înviere. Iubirea noastră e Iubirea Lui (a lui Dumnezeu). Avem voie să spunem asta? O mână de politruci pătaţi la suflet a pornit un război cu Dumnezeu și vreți ca noi să tăcem? Nu putem. Voi vă serbaţi sexualitatea, nu iubirea și nici libertatea. Sunteți îndreptăţiţi să o faceți. Dar lăsați-ne și pe noi să ne serbăm Iubirea. Lăsați-ne să ieșim în stradă şi să vorbim despre Cuvântul Întrupat.

Primul cuvânt rostit de prunc este mama. Oricât încercați să schimbați asta, peste milioane de ani va fi tot aşa. Vreți să vă cununați? Cununia este o Taină, la fel ca Preoția. Oricât încercați să schimbați asta, peste mii de ani va fi la fel. Vreți să Îl înlocuiți (pe Dumnezeu)? Puteți să încercați. Nu veți reuși niciodată. Pentru că războiul ăsta nu este decât veşnicul război dintre bine si rău, dintre Dumnezeu și cel căzut (diavol). Căci la asta se reduce totul. La Dumnezeu. Poate veți câștiga mici bătălii. Dar, în final, fiți siguri că va avea El ultimul cuvânt.

Lapidați-mă! (Omorâți-mă cu pietre). Mâine va apărea altcineva şi va lupta în numele nostru!”.

*

Ajutoare și donații. În această perioadă, parohia noastră a primit câteva ajutoare și donații, astfel: Doamna Dr. Ionescu Mihaela-Aritina din Curtea de Argeș (AG): 750 lei; Un fiu al satului Bârda, care nu vrea să i se știe numele, a donat pentru azilul de la Strehaia: 500 lei; O Doamnă din București, profesor universitar, care nu vrea să i se știe numele, a donat pentru azilul de la Strehaia 300 lei; Doamna Nicolae Mihaela din Bragadiru (IF): 200 lei; Doamna Sârbu Bubica-Felicia din Turda (CJ): 180 lei; Domnul Botea Constantin din Șimian, fiu al satului Bârda și Doamna Rolea Violeta din București, fiică a satului Bârda: câte 50 lei; Domnul Voican Petre din Malovăț a donat 50 lei pentru azilul din Strehaia.

Domnul Micu Crăciun din Malovăț a achitat pentru contribuția de cult: 100 lei.

Dumnezeu să le răsplătească tuturor!

*

Pentru Joi, 7 Octombrie, organizăm o acțiune caritabilă la Azilul de bătrâni și Spitalul-Azil de la Strehaia. Sunt două secții, cu un total de 70 persoane (bătrâni și persoane cu dezabilități). Le vom duce masa de prânz, cât și următoarele: 70 seturi de lenjerie de pat de o persoană, 70 pilote, 70 perne, 70 fețe de pernă. Am comandat mâncarea. Costă 800 lei. Am comandat la magazinul ,,Dedeman” lenjeria menționată. Costă 9.730 lei. Ne asigură și transportul. Sperăm să reușim!

*

Publicații. În această perioadă, preotul Dvs.  a reușit să mai publice câteva materiale, astfel: ,,Scrisoare pastorală” – 452, în ,,Armonii culturale”, Adjud, 13 sept. 2021, ediție on-line (https://armoniiculturale.ro); în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 14 sept. 2021, ediție și on-line (https://ebibliothecaseptentrionalis. wordpress.com); în ,,Observatorul”, Toronto (Canada), 19 sept. 2021, ediție și on-line (http://www. observatorul.com); Faraonii din noi, în ,,Națiunea”, București, 14 sept. 2021, ediție on-line (https:// ziarulnatiunea.ro); Tăcerea satului, în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an. XXIII (2021), nr. 1096 (16 sept.), p. 12; In memoriam: Pr. Prof. Dr. Neculae Șerbănescu, în ,,Națiunea”, București, 19 sept. 2021, ediție on-line (https://ziarulnatiunea.ro); Biserică ortodoxă, ori catolică? În ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an. XXIII (2021), nr. 1097 (23 sept.), p. 12; Ofertă de carte – sept. 2021, în ,,Armonii culturale”, Adjud, 24 sept. 22021, ediție on-line (https://armoniiculturale.ro); pe blogul Domnului Ben Todică, directorul postului de radio în limba română din Sydney (Australia) (https://bentodica.blogspot.com).

Parohia noastră a publicat cartea preotului Dvs., Jurnal, vol. III (1984) (450 pag.).

Sunt sigur că nu va îndrăzni cineva să mă acuze că l-am plagiat pe George Orwel cu a sa carte 1984 sau pe Alexandr Soljenițin. În vremea când scriam acest volum nu aveam acces la astfel de cărți. Cred însă că se pot găsi multe similitudini. Așa, bunăoară, avem comun faptul că ne referim la aceeași perioadă din viața unei lumi intrate într-un vădit con de umbră. Ce-i drept, ei se referă la o lume aparent imaginară, conturată metaforic; eu mă refer la oamenii, faptele și vremurile concrete, pe care le-am trăit eu însumi. Poate avem comun faptul că absurdul se întâlnește destul de des în paginile acestor lucrări, că multe dintre legile care ne guvernau atunci par desprinse dintr-un univers definit simplu ,,noaptea minții”, că drepturile cele mai elementare ale individului sunt asemenea unui preș de care își șterge picioarele orice neica-nimeni cățărat pe vreo treaptă a scării sociale. Poate mai avem comun faptul că, în ciuda tuturor privațiunilor și umilințelor de tot felul în vederea împlinirii unui ideal social iluzoriu, artificial, irealizabil, se zămislea pe-ncetul, în sufletul individului, dar și în mentalul colectiv, speranța că răul trebuie să aibă un sfârșit, că și răbdarea celor mulți are o limită peste care nu se poate trece!

*

Excursii-pelerinaje. ►Joi, 21 Octombrie, organizăm o excursie – pelerinaj pe următorul traseu: Bârda – Malovăț – Tr. Severin – Orșova – Mănăstirea Piatra Scrisă – Caransebeș (catedrala) – Lugoj (catedrala) – Timișoara (centrul+catedrala) – Mănăstirea Timișeni – Mănăstirea Săraca – Bocșa – Vasiova – Reșița (centrul + muzeul CFR) – Anina – Bozovici – Mânăstirea Putna – Domașnea – Orșova – Tr. Severin – Malovăț – Bârda. Costul este de 60 lei/pers. Am început înscrierile.

►Joi, 11 Noiembrie, organizăm o excursie-pelerinaj pe următorul traseu: Tr. Severin – Malovăț – Bârda – Motru – Tg. Jiu – Mănăstirea Vișina – Mănăstirea Lainici – Petroșani – Hațeg – Mănăstirea Prislop – Mormântul Părintelui Arsenie Boca – Caransebeș (catedrala) – Mănăstirea Teiuș – Mănăstirea Piatra Scrisă – Orșova – Mănăstirea Vodița – Tr. Severin – Malovăț – Bârda. Preț orientativ: 45 lei/pers.

Am început înscrierile. E ultima pe anul acesta!

*

Lucrări la biserică. Am început zugrăvirea exteriorului bisericii de la Bârda cu vopsea lavabilă. Lucrarea o execută Domnul Popescu Iulian-Constantin din Malovăț.

*

Zâmbete.

☺ Turcia, Grecia și Bulgaria se confruntă cu incendii de pădure devastatoare! În România s-au tăiat la timp…!;

☺ Femeile capabile să schimbe bărbații există. Se numesc infirmiere!

☺– Dom’ doctor, mi-ați dat pastilele astea ca să nu mai sforăi. Dar cum le iau?– Din cinci în cinci minute! ☺Vreau să știu! De ce Noe nu a omorât țânțarii, când erau doar doi?!

☺ Aceasta este prima epidemie din istorie, în care omenirea se teme mai mult de vaccin decât de virus!

☺ Un reporter îi ia interviu unui tip de pe stradă: – Tu ai munci gratis pentru un ministru? – Desigur! – Dar pentru un senator? – Fără îndoială! – Și pentru un deputat? – Cu cea mai mare plăcere! – Pentru un primar? – Absolut! – Dar ce meserie ai? – Gropar!

☺Alcoolul nu te ajută să găsești răspunsul, ci să uiți întrebarea!

*

Cununii. Înmormântări. În ziua de 5 Sept. am oficiat Taina Sfintei Cununii pentru Domnul Gheorghiosu Alin-Florentin din Motru și Domnișoara Geangălă Raluca-Azaleea-Geanina din Halânga. Dumnezeu să le ajute! În ziua de 7 Septembrie am oficiat slujba înmormântării pentru  Stroe Sever (68 ani) din Malovăț. Dumnezeu să-l ierte!

*

Anunțuri. ►Începând cu 1 Septembrie, conform reglementărilor primite, participanții la slujbe vor purta mască de protecție și vor păstra o distanță de cel puțin un metru unul de altul. Cei care nu au mască vor primi gratuit de la biserică.

►Duminică, 10 Oct., în biserica de la Bârda, la ora 12, va avea loc licitația pentru anul 2022 a terenurilor bisericii din Bucium, Dealul Corbului și Govăra;

►Duminică, 17 Oct., în biserica de la Malovăț, la ora 12, va avea loc licitația pentru anul 2022 a terenurilor bisericii din Ogașul Barbului, Țigăreni și Ogășanu.

*

Program. În cursul lunii Octombrie avem următorul program de slujbe: 2 Oct. (Malovăț-Bârda); 3 Oct. (Malovăț); 9 Oct. (Malovăț-Bârda); 10 Oct. (Bârda); 14 Oct. (pomeniri dimineața în Bârda; slujbă la Malovăț); 16 Oct. (Malovăț-Bârda); 17 Oct. (Malovăț); 23 Oct. (Malovăț-Bârda); 24 Oct. (Bârda); 26 Oct. (slujbă la Bârda; pomeniri la Malovăț, la ora 12.30); 30 Oct. (Malovăț-Bârda); 31 Oct. (Malovăț). În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com.

Sănătate, pace și bucurii să vă dea Dumnezeu!

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: