TOAMNA VIEŢII

de Ioan MICLĂU

privesc în gol – şi golu-i singur plin:
 căci năvălesc într-însul vechi icoane
 mustrări şi amintiri – chip de suspin
 şi-atâtea remuşcări – acuma vane…

 trăiesc în tăvălăcul de imagini
 şi muşc din pâinea unor vremi trecute
 dar totu-i doar s-umbresc aceste pagini
 ce pasc „cândva”-n ieslea zilelor pierdute…

 degeaba tot frămânţi – în gol – văzduhuri:
 nu se întorc la maluri triste duhuri
 …ocean necumpătării e-ntre min’ şi ele

 atâtea hoinăreli şi vise grele…
 …nu mai veniţi – strigoi – la casa asta:
 pe rând – pierdu pereţi şi uşi – fereastra…

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: