FRUNZELE TOAMNEI

de Irina Vera TEREBEȘI

Unde este viitorul frunzelor mele
Ce toamna le risipește trecând?
Ce știu ale sale vânturi să ducă cu ele,
Doleanțe de pe aripile lor scăpând?

Caut un sens al vremurilor apuse
Să pot privi în zare cu dor
Și un loc pentru frunzele arse
Să cred în a lor drum creator.

Cred în frunza ce o strâng în palmă
Și se sfărâmă-n bucățele mii,
Vibrează de emoție într-o seară calmă
Gândind la ele, la pas mă pornii.

Se zice ca ele-s trecute și ucise.
Pășesc pe cenușa lor nemilos,
Dar eu știu că stau în soluri bătucite
Gata să renască dintr-un tărâm zelos.

Mai cred că ele au putere
Să renască-n verdele naturii oneste,
Să ofere a sufletului lor culoare
Viață după viață, după planuri celeste.