de Irina Vera TEREBEȘI
Unde am fost când s-a împărțit toamna?…
să pot fi și eu o frunză a ei,
să plutesc lin în adieri,
să cred că razele ce-mi străbat trupul,
șterg suferința pierderii mele
și mă fac să cred că zbor spre infinit…
Unde este toamna eternei iubiri promise?…
Nu te mai caut, însă te aștept,
iar tu întârzii să vii cu răcoarea ta
pentru sufletele arzânde!
Aștept să îmi scuturi gândurile
de care îmi este dor
și să îmi cânți visele într-un vals domol…
Te porți ca un străin,
zbuciumul nu mi-l asculți,
frunzele-s însetate de a ta liniște,
norii-s în lacrimi de al tău dor…
Unde am fost toată viața mea?
Unde este toamna mea?
e-Bibliotheca septentrionalis 