Gustul binelui pe buze

(recenzie)

de Mihaela CD
membru al Uniunii Scriitorilor din Canada, TWUC
Președinte World Poets Association Canada
membru LSR – Liga Scriitorilor Români

 Cartea „Ursula, o mamă judecată de copii” este cel de-al șaselea roman publicat în 2020, la Editura Izvorul Cuvântului din București, care face parte din colecția „Dragostea arză-o-ar focul”, și care reprezintă o colecție extraordinară de romane despre femei și pentru femei cu subiecte diferite, cu personaje diverse, dar care la un moment dat au toate un punct comun, fierbinte, care arde: Dragostea!

Aflată la o vârstă matură, a celei de-a doua tinereți, doamna Mara Popescu Vasilca brodează în romanele sale personaje și povești trăite sau povestite de cei din jur cu firul de aur al priceperii, imaginației și creativității sale debordante într-o țesătură de o excepțională calitate ce îmbină experiența sa de viață cu înțelepciunea dobândită oferind cititorului adevărate lecții de viață. Astfel cititorul colecției „Dragostea arză-o-ar focul”, pe lângă plăcerea absolută a lecturii, se va simți câștigat, îmbogățindu-se cu o experiență de viață parcă trăită chiar de el, substituindu-se în pielea personajelor și primind subtil o înțeleaptă lecție pe care o va adăuga în bagajul său valoric.

Cartea „Ursula, o mamă judecată de copii” reprezintă o uluitoare lecție de viață, ce împletește într-un buchet vast, sentimente, trăiri și frământări învelite în voalul opac al prejudecății, dar și o analiză perpetuă a propriei conștiințe. Deși subiectul cărții are o latură profund moral-creștină și una profund meditativ-psihologică, cartea te cucerește încă de la început, fiind ușor de citit, adresându-se cititorului universal într-un limbaj deloc sofisticat, care te ajută să o parcurgi filă după filă.

Autoarea ne invită în sufletul răvășit al unei femei lovite de soartă, Ursula, care forțată de împrejurări nefaste ajunge să își calce în picioare propria conștiință vânzându-și trupul pentru a supraviețui și a-și crește cei trei copii. Cel mai aprig judecător al faptelor sale reprobabile este propria-i conștiință, care o mustră neîncetat. Cu toate că Ursula se simte cumplit de vinovată și chiar se autodenigrează, dragostea maternă răstoarnă munți și reprezintă o puternică motivație pentru a învinge orice, trecând peste rețineri, vijelii  și suferințe. Evident această mamă are un caracter atât de puternic încât luptă chiar și împotriva propriei conștiințe, urmărind doar scopul care o motivează.

Deși nu o scuză pentru faptele sale, scriitoarea ne prezintă subtil motivația, situația ei atât din punct de vedere social, moral, intelectual, cultural cât și familial. Chiar dacă este o femeie de la țară, fără studii, săracă, bătută de soartă trecută prin greutăți și părăsită cu 3 copii, aceasta nu își abandonează copii și nu renunță, la a lupta cu viața prin orice mijloace. Având o inteligență nativă aceasta știe cum să își educe copiii, să-i protejeze ani la rând, știe cum să își investească banii câștigați, știe să se autoeduce atât comportamental, profesional , urmând liceul și apoi o facultate, cât și vestimentar, având gusturi alese și știind să își aleagă potrivit ocaziei îmbrăcămintea.

Scriitoarea Mara Popescu Vasilca reliefează foarte bine comportamentul uman care tinde să pună rapid o etichetă și să acuze pripit fără să pătrundă adânc în tainele complexe și întortocheate ale cauzelor, observând doar efectul, deseori orbiți de preconcepții, de judecata societății sau chiar de îndoctrinare.

Fără să vrem și chiar fără să știm, toți suntem uneori judecători ai clipei, rod al propriilor valori și ale propriilor convingeri, etichetarea comportamentală fiind cel mai des întâlnită.

Jonglând printre personajele sale aflate în diverse ipostaze, autoarea realizează cu măiestrie profile psihologice atât masculine cât și feminine care iubesc, trădează și iartă. Fără să ne dăm seama, citind cartea ajungem să ne transpunem în pielea personajelor și să-i înțelegem, să-i compătimim, să-i iertăm și să ne bucurăm alături de ei. Calitatea extraordinară și amprenta unică a scriitoarei Mara Popescu Vasilca constă tocmai în filigramarea atentă a personajelor și prezentarea acestora într-o lumina blândă, evitând să-i judece! Ea imprimă suflul blândeții, cu care înmiresmează întreaga poveste, împreună  cu acceptarea, respectul, răbdarea și speranța!

Cartea scoate în evidență un mare adevăr potrivit căruia în fiecare om, oricât de rău ar părea la prima vedere, există și ceva bun! Depinde de noi dacă vrem să vedem și latura pozitivă sau dacă suntem dispuși sau capabili să descoperim și acea parte. Tocmai acea parte pozitivă o descoperă scriitoarea Mara Popescu Vasilca în personajul Ursulei, arătând câte calități poate să aibă totuși un om care greșește. Datorită scriitoarei Mara Popescu Vasilca înțelegem rolul absolut magnific al cunoașterii, acea cupolă care se deschide și ne luminează universul, aflăm rolul majestic al comunicării care rezolvă și aplanează conflicte, înțelegem rolul sacru al familiei care unindu-se devine mai puternică, de nezdruncinat și pătrundem în cotloanele nebănuite ale dragostei și ale iubirii necondiționate.

Autoarea, pe tot parcursul cărții, însoțește cititorul cu un pozitivism magnetizant și o speranță că lucrurile se pot îndrepta spre bine. Demn de admirat este faptul că această carte reprezintă și o pildă convingătoare pentru cei care se confruntă cu situații ce par fără ieșire sau cu o auto-judecată drastică a conștiinței crezându-se suflete pierdute, dar iată că scriitoarea Mara Popescu Vasilca le dovedește că întotdeauna există o ieșire.

Scriitoarea Mara Popescu Vasilca este creștină și credința sa în Dumnezeu nu este ascunsă cititorului, ci dimpotrivă îi este relevată cititorului prin mici rugăciuni, exemple creștine, pasaje din Biblie și pilde. Învățătura moral creștină nu este impusă și lasă cititorului chiar o poartă deschisă ca să observe singur că se poate trăi și fără morala creștină, dar că, mai devreme sau mai târziu, tot vine o vreme în care tu singur îți dorești să-ți întorci fața spre Dumnezeu. Uneori, chiar dacă divinitatea își face simțită prezența în viața ta, știi, simți și totuși ignori, parcă refuzând să te gândești, însă tocmai pentru că Dumnezeu există, în clipele cele mai grele EL este alături de tine și face chiar miracole la care nu te aștepți.

Pana scriitoarei seamănă iubire și pace chiar și în cele mai ciudate situații, iubirea de semeni, iubirea de aproape, respectul pentru biserică, iubirea de părinți, milostenia, generozitatea etc., făcându-ne să înțelegem cât de important este acest sentiment IUBIREA! Omul este clădit să se hrănească cu iubire și are nevoie de iubire! Personajul principal Ursula, își găsește sensul adevărat al vieții prin iubire, atunci când primește iubire pentru că odată cu aceasta începe să se ierte pe sine, să se accepte, să se aprecieze și să dăruiască iubire la rândul său fără a-i mai fi teamă că va fi rănită.

Mara Popescu Vasilca își alege elegant cuvintele, care curg precum niște izvoare limpezi, fiind foarte atentă la estetică și la detaliile pe care le clădește cu iscusință, ca să asigure o vizualizare imaginativă a scenelor în mintea cititorului. Scenele de dragoste pe care le prezintă în romanul „Ursula, o mamă judecată de copii” sunt pline de delicatețe, evitând vulgaritatea, folosindu-se precum un dirijor de bagheta sa magică, sunetul iubirii izvorăște din puterea instrumentelor pe care le folosește, cuvinte gingașe așezate cu priceperea magicianului, care vor dezvolta apoi intuitiv filmul ce se va derula în imaginația cititorului.

Evenimentele se succed cu repeziciune, creând ipostaze din cele mai interesante, răsturnări de situații și întâmplări neașteptate, iar cititorului îi este stârnită curiozitatea și îi este ținut treaz interesul de a continua lectura pentru că încă de la început i-a fost imprimat acel timbru radiant de speranță, acea dorință subtilă de întoarcere către divinitate, așteptând să se întâmple un miracol.

Cartea „Ursula, o mamă judecată de copii” este acel roman în care plângi și te bucuri cu personajele, romanul pe care nu poți să-l lași din mână sperând într-un final pozitiv. Doamna Mara Popescu Vasilca nu vrea să își dezamăgească cititorul care are o dorință aproape organică spre un final fericit și bineînțeles îi oferă într-o explozie de bucurie acel „happy end in full” rezolvând toate problemele poveștii.

Scriitoarea Mara Popescu Vasilca este o persoană de o fină eleganță, distinsă și rafinată, plină de energie pozitivă și cu o sete extraordinară de creație, care se află într-o perioadă extrem de prolifică! Ea are un suflet inocent, plin de iubire pentru cei din jur, plin de dragoste și bunătate, iar scrierile sale poartă un suflu tineresc, proaspăt și vesel cu care își impregnează cărțile într-o manieră autentică și originală.

Autoarea, deși are o experiență respectabilă în școala vieții și este o persoană plină de înțelepciune, ea nu impune în romanele sale aceste lecții de viață, ci le sugerează foarte subtil și abil cu un talent scriitoricesc rar întâlnit. Aceasta lasă viitorimii un roman plin de învățături. Una dintre acestea este de a nu-ți judeca părinții pentru că doar ei știu cum te-au crescut, respectul pentru truda și sacrificiile părinților este sfânt, orice ar fi! O altă învățătură foarte importantă este aceea că morala creștină nu înseamnă îndoctrinare, ci mai degrabă iertare și acceptare, în acest sens chiar și preotul poate să greșească interpretând scrierile biblice. Caracterul unui om și personalitatea sa sunt două lucruri diferite, iar omul se poate schimba se poate îndrepta se poate autoeduca, chiar dacă a greșit.

Am citit romanul în câteva ore fără oprire, mânată de o nestăvilită poftă de a afla ce se întâmplă mai departe, acest lucru înseamnă că și eu, asemeni altor cititori, am fost sedusă de scriitura doamnei Mara Popescu Vasilca, o scriitură blândă, caldă, fermecătoare și convingătoare, care pune suflet, pricepere și eleganță în firul poveștii care ne surprinde!

Cu mult tact și finețe scriitoarea ne conduce spre esența din care izvorăsc scrierile sale sclipitoare și înțelegem într-un sfârșit, pentru că la finalul lecturii romanului simțim că persistă insistent gustul binelui pe buze, aroma bunătății și a dăruirii de bine, a îmbunării, a umanizării și a înțelegerii spiritului divin care nu are alt scop decât făurirea de bine!

Într-o lume tulbure în care valorile morale, ce le credeam sacre, de neclintit și sfinte, sunt date peste cap și dezumanizarea a devenit o armă împotriva umanității, scriitoarea Mara Popescu Vasilca vine să împartă prin blândețe și bunătate lecții de viață care ar putea salva. Este strigătul mut și răgușit al nostru al tuturor, al părinților, al celor ce asistăm neputincioși la distrugerea valorilor sacre și care așteptăm un miracol sau o chemare la luptă! Mara Popescu Vasilca a început deja lupta cu singura sa armă, o armă magică, a penelului îmbibat în cerneala iubirii de oameni!

Recomand cu tot sufletul această extraordinară carte „Ursula, o mamă judecată de copii” ce reprezintă un valoros tezaur literar și un far moral, ce va lumina și va dăinui cu siguranță peste vremi și va servi ca moștenire generațiilor viitoare! Citind această carte vă veți simți mai bogați, mai liberi de prejudecăți, mai încrezători și mai fericiți cu propria viață!

Îi urez distinsei doamne, scriitoarea Mara Popescu Vasilca, multă putere de muncă și energie creatoare ca să ne încânte mulți ani de acum înainte, cu noi și minunate povești de viață! Așteptăm cu mult interes noi romane la fel de valoroase!

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: