Chișinău – Maramureș

de Maria TOMIȚA CORINI

Sfinte clipe dăruite de iubitul Dumnezeu,
Au rămas puse pe fila munților din Baia Sprie,
Doar emoții și frăție-ncununate-n apogee,
De poeți ce au lumina pusă-n orice poezie.

Drumul lung, vise frumoase împletitu-le-am cu drag,
Clipele mă îndemnară ca s-ajung în Baia Sprie.
Întâlnitu-ne-a Vasile cu o îmbrățișare-n prag,
El cu suflet de candoare, era tot o Poezie.

Noi, veniți din toată țara, eu, de dincolo de Prut,
Adunat-am vorbe calde ce-ar putea și cerul scrie,
Despre pensiunea Rustic, ce spectacole-am văzut,
Unde-a fost Regina-mamă sfânta noastră Poezie.  

Nu știu de-om putea descrie ce emoții am trăit,
Când frățește la o masă se adună toți românii,
Tot rostind gânduri frumoase ce-au rămas necontenit,
Ca să-și ducă-n larg ecoul de-a-mblânzi chiar și păgânii!

Lângă Bele și Cristina, Dragoș Gelu, Nelu Danci,
Toți au fost inimă, suflet, o lumină-n Baia Sprie,
Fiii, Bianca și Bogdan ca strămoșii noștri daci,
Lângă mama, lângă tata, mâna dreapt-au fost să fie.

Ce frumoși erau cu toți-n joia zilei la chindii,
Soarele-ndemna poeții să culeagă cu plăcere.
Tot ce-n jur părea poveste, îmbrăcați cu toți în ii,
Pentru Baia Sprie sigur oaspeții erau avere.

Gazda, invitatu-ne-a la mese ca pe nașii unei nunți,
Încăperea-n sărbătoare, ne primise-n galant strai,
Totu-n jur era poveste cu motive de la munți,
Reuniunea începuse-n cel mai dulce frumos grai!

Colo-n juriu la o masă erau invitați aleși,
Scriitori, poeți, profesori, din Chiuzbaia un părinte,
Andrei Bud, prin rugăciune pentru oamenii frumoși,
Binecuvântă-ntâlnirea prin alesele-i cuvinte.

Rând pe rând, Domnul Bele, ne-a chemat acolo-n față,
Ca să spunem cine suntem printr-o mică prezentare.
El vorbea fără-ncetare, un artist creat de viață,
Anturaj cu iz de versuri, ne-a uimit acea serbare!

Ca și florile de vară ce răsar din loc în loc,
La mijloc de prezentare ne-au surprins un grup de tineri,
Cu cântare românească și cu dansul cel de foc,
Încălzit-au anturajul, pas în doi, brațe pe umeri.

Fețe mândre și voioase bucuriile-mpleteau,
După multă veselie și rostire de cuvinte,
Angajații de la Rustic la o cină ne-așteptau,
Pretutindeni, fără seamăn Vasi ne era părinte.

Nu știu dacă am putere să exprim tot ce-am văzut,
Fârtăția ce-a legat-o între oameni gospodari
Și suratele neveste ce-au jurat de la-nceput:
Reciproc vor fi prezente lângă soții demnitari.

Cântec, joc și veselie până dincolo de noapte,
Se vorbea de fârtăție, datini maramureșene,
Toți cuprinși de fericire, nimeni nu simți prea poate,
Oboseala ce fugise de mână cu Moșul Ene.

Of, uitasem să vă spun, cum a fost la pensiune,
Îmi ieși în cale-un înger, Doamna Mitrea, minunată.
– În odaia doișpe’, zise, o să fiți doamnă cu mine,
O simți-i atât de caldă, fire blândă și curată!

Somnul dulce-a fost cam scurt, zorii ne cereau trezire,
În sfânta vineri dimineața, la dejun ne-am adunat,
Am glumit și am mâncat, eram gata de pornire,
Ca turiștii plini de viață în autocar ne-am urcat.

Plin de Dor și Omenie ghid ne-a fost neîncetat,
Cine oare avea să fie? Iar Bele neobositul!
Ne vorbea fără-ncetare și la toți a apelat,
Să sorbim frumos cu carul, tot ce ne dă infinitul.

A urmat frumos program cu dezbateri literare-n,
Mănăstirile din preajmă ce sfințitu-ne-a și gândul,
Un tic-tac în Dor de neam se auzea-n orice suflare,
Cu iubire și credință Domnul învelea pământul.

„Memorialul de la Sighet” ne stinse lumina din priviri…

Am simțit înfiorare, chin, durere, lacrimi mii,
Cu întreaga mea făptură la-nchisoarea comunistă,
Știm, nici timpul n-o să uite viețile ce sunt făclii,
Ce-ndurat-au chinul morții, ei martirii, mai există!

După trista-nfrigurare din cel penitenciar,
Am rămas c-o cicatrice și cu o durere mare,
Sigur că nu vom uita strigătul pus în cupă de cleștar,
Din acei pereți prea jalnici, puls mai e și răsuflare…

Greu îmi e pe suflet sigur, ce-am simțit și ce-am trăit,
Mâna iată, iarăși scrie… zbor cu gândul la cascadă
Și la scriitorii dragi ce-au zâmbit și au glumit,
Dulci, prea veseli și frumoși, la o masă-i văd grămadă.

Cum să uit, nu pot măi frate, gândul îmi este la el,
Cinci leuți a fost intrarea ca să vezi așa minune,
Acei morți înveseliți sunt în „Cimitirul Vesel”,
Sus pe cruce scrisă-i soarta, Unicul fiind în lume.

Ctitorul rămas în veacuri, îngropat în timp răpus,
Veselă îi amintirea ce a pus-o în Săpânța,
Poate un fecior îi duce dorul ce-l pune-n apus,
Unic va rămâne-n lume ce își va păstra sămânța.

Despre multe ce n-am scris, au rămas la mine-n suflet,
Poate altă dată, poate, le voi pune-n poezie…
Gându-mi fuge, văd de toate, chiar și fiecare umblet,
O vacanță minunată îmbrăcată-n veselie…

Seara reveniți acasă, după cină-n sala mare,
Încântatu-ne-au cu vocea și cu dans tradițional,
Fete mândre-n ie toate de păreau mărgăritare,
„Florile Chioarului”, „Dănțăușii” – flori de bal.

Toți cuprinși de armonie, ce spectacol, clipe vii,
Peste veacuri scrii-va timpul astor’ ore cu dreptate,
Ni s-au alipit de suflet glasul multor poezii,
Ce frumoasă pregătire, au fost prezentări de carte!

După dans, iar poezii, îmbrăcați în voie multă-n,
Cântece pe aripi puse, noi zburam luați de briză,
– Un spectacol anunțat – „Azi improvizăm o nuntă”,
Din strămoși se tot păstrează obiceiul e surpriză.

Preamărețul orator, explicatu-ne-a urmarea,
Dintre toți acei prezenți fu ales un mândru mire,
Mai apoi și doi părinți, și nănași mândri ca floarea
Și poeta zveltă, ‘naltă – miresucă dulce fire.

Se jenase de-ntâmplarea, nu se așteptase el,
Narcis, mirele, cu palma fruntea bine își ascunse
Și ieși în fața lumii ca cel mai iubit, fidel,
Cu iubita sa Limona, nunta iată începuse.

Doamne câte bucurii, ce emoție explodase!
Ticu și cu Ionica, doi nănași tineri ca floarea,
Mirii, Narcis și Limona, două sfinte flori frumoase,
Doi părinți de mire – Badea, luminau cu toți ca zarea!

Chiar și-atunci, la dezgătit, părea nuntă-adevărată,
Ce frumoase obiceiuri! Toți ședeau în jurul mesei,
Doamne, câtă bucurie! Vai, ce nuntă minunată!
Glăsuia mândră Elvira, doar era mama miresei.

Preacurată fericire am trăit și-acum de-am scris,
După toată sărbătoarea nunții care a demarat,
Cânt și joc și veselie cum în basme nu s-a zis,
Până după miezul nopții am dansat și-am tot dansat.

Sâmbăta a fost frumoasă, iar continui, iarăși scriu,
În biserica Chiuzbaiei mi-amintesc necontenit,
Intermediarul Bele, cu părintele-n „meniu”,
Au tot pus cuvinte sfinte, apoi ne-au și miruit.

Multe mai văzură ochii și-n Muzeul cel din sat,
Expoziții importante strânse de Breban Romică,
Mai apoi cu-a sa vioară, fiica lui ne-a încântat,
Ce-am văzut ne-a minunat pot să zic, nu la o-adică.

Seara după cină iară, alt concert ne-a onorat,
A urmat și premierea tuturor ce-am fost veniți,
Pui de daci frumoși ca zarea sufletul ne-au alinat,
În Acele zile trăite, am fost cei mai fericiți.

De i-aș pune-n păr o floare și aceea să fie mov,
Zău, ne-ar desena un zâmbet, are inima curată,
Cum să n-o iubească lumea pe Olguța Grigorov?
N-am uitat de ea, glumeața, dulce fire, minunată.

* * *

În sfântă zi a dimineții de duminică, cu dor,
La dejun ne-am salutat cu acei ce-aveau să plece,
Domn’ Vasile cu-a lui soață ne-au luat la casa lor,
În Chiuzbaia-n a lor curte, unde Raiul este dulce!

Toți am râs, ne-am veselit și la masă roată,-n fine,
Cu bucate ne-au servit având suflete de aur,
Mama Ana puse ciorba și Cristina-aduse pâine,
În casa lor cea minunată, ei toți cinci sunt un tezaur!

Vesel, blând cu ochi albaștri, radia ca mândrul cer,
Din horinca lui de casă, Vasi tot turna-n pahare,
Bucuria ne-o împărțea, trăiam visul din mister,
Rară lume poți vedea cum e el cu suflet mare!

* * *

Cum să fac să plec din tine, Maramureș, plai mănos?
M-am simțit atât de bine, ca la maica mea acasă,
Cu tot neamul la un loc ce-am rostit prin grai duios,
Tot ce gându-a luminat făcând clipa mai frumoasă!

Mulțumim fiecăruia, celor care ați muncit,
Ați făcut serbarea floare, v-ați pus sănătatea-n joc,
Mulțumim, oameni de vază, pentru darul ce-am primit,
Să vă înmiească, Domnul, cu puteri și în noroc.

Mulțumim, Vasile Bele! Mulțumim, Domn’ Dragoș Gelu!
Mulțumim, Domn’ Nelu Danci! Mulțumim, echipei „Rustic”,
Mulțumim, pentru organizare – pentru tot ce-ați pregătit,
Pentru hrană și cazare, pentru câte ați vorbit,
Pentru clipe fericite, sfinte, pe care ni le-ați dat,
Vă dăm nota zece plus, ba mai mult vă dăm și-o mie,
Pentru ce ne-ați dăruit, pentru-a voastră Omenie,
Pentru dulci colaborări, conlucrat-ați foarte bine,
Lume nouă ați format prin cuvintele divine!

Mulțumim, pentru lucrarea transformată în poveste,
Mulțumim, pentru bucate și horincă și-acel tort,
Mulțumim, pentru diplome, pentru cărți, pentru cuvinte,
Mulțumim pentru căldura și lumina sufletească,
Ce-ați avut-o-ntotdeauna! Toată lumea să trăiască!
Mulțumesc, acelor care aici i-am cunoscut!
Mulțumesc, prieteni vechi ce din nou ne-am revăzut!
Mulțumesc, soră Ionica, pentru tot ce-mi dăruiești,
Ești un înger, o comoară, dulce sfat, cuvânt îmi ești!
Mulțumesc, Limona ție, pentru firea ta blajină,
Îmi ești dar și bucurie, te țin sus lângă inimă.

Mulțumesc, pământ mănos, mamă sfântă România!
Mult Respect, Recunoștință vă aduce-n dar Maria

Republica Moldova, 28 septembrie 2021

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: