Biobibliografia Livia Bacâru (1921-1999)

de conf. univ. dr. Constantin MĂLINAȘ 

Livia Bacâru
(10 noiembrie 1921 – 11 august 1999)

Am avut ocazia, fericită pentru mine, să o cunosc pe doamna Livia BACÂRU prin 1980, la Sibiu și de mai multe ori după aceea, am fost împreună la sesiuni de comunicări, fiind mereu impresionat de eleganța prestației sale bibliologice, de cea mai ridicată calitate profesională, cu rol de modelare pentru patrimoniștii mai tineri. Acum pot spune că a fost un formator, că a făcut parte din generația, care a construit școala românească de bibliologie aplicată, având ca suport vertebral Legea P.C.N. din anul 1974.

De aceea am primit cu interes biobibliografia Livia Bacâru, redactată de către Doamna Maria GÂRBE, bibliotecar de la Baia Mare, care a adunat cu osteneală pilduitoare referințele bibliografice și biografice și le-a organizat în pagină, cu specială pricepere, dar deopotrivă cu devotament și cu dragoste, cu respectul tot mai rar pentru moștenirea bibliografică, lăsată de doamna Livia BACÂRU, doamna elegantă și erudită, care a fost bibliotecară la B.A.R. (1955-1970), la Biblioteca Centrală de Stat și la Revista bibliotecilor (1970-1776). 

Apărut la Editura „Europrint” din Baia Mare, de 88 de pagini, Caietul biobibliografic „Livia Bacâru” face parte din modul firesc și necesar, în care ar trebui să arătăm mai des, că ne respectăm profesia, că folosim, cunoaștem și continuăm munca înaintașilor, că lumea nu începe cu noi, ci doar eventual se continuă cu cei dinaintea noastră. De aceea efortul colegei Maria GÂRBE se cuvine să fie apreciat la maximum, ca un efort nobil, prin care preluăm opera unui bibliotecar benedictin și-i cinstim mâna, mult mai importantă și mai luminoasă într-o lume normală, către care sper că ne îndreptăm. Structurată în cinci capitole, lucrarea Doamnei Maria GÂRBE prezintă armonios personalitatea Liviei BACÂRU, care se vădește a fi fost armonioasă, deoarece s-a ocupat de carte în chip monografic, ca produs istoric, ca obiect frumos, conținut, ilustrație, legătură, filigrane; totodată a fost membră a Uniunii Scriitorilor din România, creatoare de literatură; peste toate a avut cunoașterea istoriei ca ramă și suport, în tot ce a făcut, lărgind obiectul de studiu al bibliologiei cu teme noi, cu însuflețire, cu orizont larg și conștiință neabătută.

După apariția acestui caiet biobibliografic credem că se motivează un volum antologic, în care sperăm ca Doamna Maria GÂRBE să pună împreună și să facă mai larg accesibile principalele articole și studii, cu care Livia BACÂRU a adus contribuții, și acum admirabile, la progresul cunoașterii bibliologice în România, ca știință ajutătoare a istoriei literare și a istoriei propriu-zise. În felul acesta, procesul nor mal de rezolvare biobibliografică a moștenirii culturale, lăsate de Livia Bacâru, și-ar găsi cea mai de folos rezolvare, complementar la for marea unui fond arhivistic personalizat, care să-i conserve memoria în bibliotecile și printre bibliotecarii din România.

Oradea, 20 iulie 2009

Articolul a fost publicat în:
Revista Familia română, nr. 4(35), 2009, p. 102.
https://www.bibliotecamm.ro/familia_romana/fr_2009_4.pdf

Gârbe Maria, Livia Bacâru, o viață dedicată cărții. Prefață de Săluc Horvat. Lucrare apărută sub egida Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare, în cadrul Programului cultural Universul profesiei de bibliotecar. Coordonator: dr. Teodor Ardelean. Baia Mare, 2021, p. 152.