Livia Bacâru, centenarul nașterii

de dr. Marta CORDEA și dr. Viorel CÂMPEAN

Livia Bacâru
(10 noiembrie 1921 – 11 august 1999)

Părțile sătmărene au dat țării câțiva bibliotecari – și oameni de carte – ce frumoasă îngemănare, deosebiți. Eugen Pavel Barbul, Aloisie Tăutu, Gabriel Ștrempel, Valentin Băințan și lista ar putea continua. Așa se formulează uneori când, ar fi prea multe nume de amintit. Astăzi însă nu este de prisos să mai amintim un nume. Chiar dacă sau tocmai pentru că cea despre care vrem să vă reamintim azi, deși mult mai cunoscută pe plan național, a văzut lumina zilei în frumosul sat sătmărean, Valea Vinului, exact acum o sută de ani, la 10 noiembrie 1921.

Despre specialista în paleografie și bibliologie de nivel național Livia Bacâru, născută în familia Anderco, am vorbit cu mai multe prilejuri, evidențiind faptul că a reușit să se remarce în capitala țării noastre, trudind cărturărește la cele mai de prestigiu instituții deținătoare de carte, Biblioteca Academiei și Biblioteca Națională. Lucru deloc întâmplător, căci în urma studiilor și a experienței acumulate în munca de cercetare, a reușit să se remarce și să fie recunoscută ca una dintre personalitățile cele mai abilitate în domeniile în care a activat. Cel mai grăitor exemplu este publicarea „Catalogului de incunabule al Academiei Române” (1970), volum considerat de pionierat în acest domeniu.

După anul când legea i-a dat voie să iasă la pensie, aidoma oricărui intelectual autentic, s-a apucat și mai vârtos de lucru, axându-se pe traducerile din alte literaturi în limba română. Cu precădere, din limba maghiară (dar și din limba germană, ucraineană, etc.), mulți specialiști acreditându-i calitatea de adevărată punte între cele două culturi, română și maghiară. A tradus din scriitori consacrați ai literaturii maghiare: Kosztolányi Dezső, Szabó Lőrincz, Jancsó Elemér, Csehi Gyula, Kemény János, Méliusz József, Lörincz László, Mester Zsolt, Méhes György etc. De asemenea, a tradus o lucrare importantă a literaturii și culturii maghiare, „Philobiblon transilvan” a cercetătorului clujean Jakó Zsigmond. De mare importanță este traducerea în limba română a două scrieri mai puțin cunoscute ale lui Liviu Rebreanu, din perioada de ucenicie literară a acestuia, „Scara măgarului” și „Cazarma”. Ca o recunoștință pentru meritele acestor demersuri a devenit membră a Uniunii Scriitorilor din România.

S-a remarcat și ca o poetă plină de sensibilitate, debutând publicistic încă în „Buciumul” sătmărean din 1946, iar editorial, din păcate, doar postum, cu volumul intitulat „Călătorii” (2004).

Pe lângă activitățile dedicate cărții, sub toate aspectele ei (conținut, ex-libris, filigranologie sau pur și simplu ca obiect) a avut și o intensă activitate publicistică, fiind chiar membră de redacție la revista „Călăuza bibliotecarului”, care a devenit ulterior „Biblioteca”, cum apare și în zilele noastre.

A avut privilegiul și onoarea de a fi apreciată de unele personalități, precum Șerban Cioculescu, Dan Simonescu, Nae Antonescu, Gabriel Ștrempel, Ioana Lupu, Jakó Zsigmond etc.

Instituția noastră se bucură să găzduiască în colecțiile sale și câteva semne din moștenirea Livia Bacâru: manuscrise, cărți, corespondență etc. Ajungerea acestora în patrimoniul instituției noastre se datorează dărniciei familiilor Hebe și Anderco. Dacă pe Livia Bacâru nu am avut bucuria de a o cunoaște personal, am avut în schimb onoarea de a o avea adeseori în mijlocul nostru pe iubita ei soră, Irina Hebe, care ne mărturisea că a învățat să aprecieze cărțile vechi chiar de la sora sa. Foștilor noștri colegi, regretatul Iuliu Stier și Maria Gârbe, li se datorează cimentarea legăturilor noastre cu familia Liviei Bacâru. Semnalăm cu această ocazie contribuția deosebită a Mariei Gârbe la biobibliografia Liviei Bacâru, cu ocazia aceste aniversări reușind să publice un nou volum (după cele publicate în 2009 și 2013) dedicat acestei personalități de excepție.

Apreciată la nivel național, dar și internațional, sărbătorita noastră de astăzi nu și-a uitat niciodată obârșia. A scris studii dedicate unor personalități sătmărene, precum Ioane Marcu, a publicat informații foarte importante despre documente vechi sătmărene și a fost mereu preocupată de soarta cărților vechi și rare deținute de Biblioteca Județeană Satu Mare.

Eclipsa din 1999 a adus și o veste tristă, cultura sătmăreană și națională devenind mai sărace, prin trecerea în data de 10 august a Liviei Bacâru în lumea celor drepți.

Încheiem acest excurs în biobibliografia Liviei Bacâru, născută Anderco, cu frumoasele ei cuvinte, născute cu siguranță din amintirea anilor petrecuți acolo unde a văzut lumina zilei, acum 100 de ani: „Dacă revenind din rătăcirile tale, privești înapoi, peste creștetul luncii, aurit de apusul soarelui, ți se pare că flutură umbre palide din trecutul pe care-l mai păstrează în ele doar murmurul apei și sălciile de pe mal”.

Biblioteca Județeană Satu Mare, 10 noiembrie 2021

Sursa: Biblioteca Judeţeană Satu Mare – Secţia „Colecţii speciale”

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: