Colecția orația de nuntă – creație populară

de Marița GRIGOR
Chiuzbaia – Maramureș

– O, ce nuntă, ce alai,
A fost acum 50 de ai,             
Doamne, ce nuntă frumoasă, 
Cu un mire, cu o mireasă. 
Mire, era Aurel, 
Tinerel și frumușel, 
Iar mireasa frumușea,
Ana – din Groape venea. (Groapele Chiuzbăii), 
La biserica din sat, 
Popa de i-o cununat.
Cu t’emători și t’emătoare,
A fost nuntă mândră tare. 
Soacra mare, Marișca, 
Doamne voioasă era. 
          Socri mici cu veselie, 
          Vasalie, Nastasie. 

– Cuscri s-o-nțeles tare, 
Ca să facă nuntă mare, 
Colo-n Groape, la pământ, 
C-așa o fost rânduit. 
Muzica o răsunat, 
Multă lume-o adunat. 
Socăcița sprintenea, 
Era tocmai mama mea, 
Mătușa mirelui, Vilma. 
Nuntașii s-o simțit bine, 
Cântau, jucau, spuneau glume. 
Dacă nunta s-o gătat, 
Au fost de laudă-n sat. 

– Anuca, nevastă nouă, 
Aurel, harnic bărbat, 
Dumnezeu bun și-ndurat, 
Cu cinci prunci i-a înzestrat.
Mai întâi cu Livia, 
Micuță și frumușea 
Și frumoasă și isteață 
Și tare descurcăreață, 
Distractivă și de viață, 
Cu amândoi seamănă tare 
Frumoasă ca și o floare. 

– Apoi a venit pe lume, 
Vasile Bele – cel cu renume,
Precum toată lumea știe,
Azi, lucră la Jandarmerie, 
Talentat, fecior din sat, 
Mândru, harnic și-aranjat, 
El în veac nu a uitat, 
Locul de unde-o plecat, 
Frumușelul nostru sat, 
El, prin scris l-o cinstit tare, 
Că-i harnic și minte are. 

– Apoi, Crina mândră fată, 
Părul ea-l tunde și-l gată, 
De vopsit și de-aranjat, 
Faină meseri-o luat, 
Crina noastră cea frumoasă, 
Meseria nu și-o lasă, 
Că-i una tare bănoasă. 
Apoi după încă un an sau doi, 
A venit Gabi la noi 
Să nu credeți că fac glume, 
A venit Gabi pe lume, 
Două fete, doi feciori, 
Frumoși ca și niște flori, 
Ce familie frumoasă,
Cu două fete și doi feciori la casă! 

– Cu Livia, Vasi, Crina și Gabriel, 
Voios  era Aurel, 
Familia și-o lăuda 
Și de grijă le purta, 
Doamne multe mai lucra, 
Împreună cu Ana. 
Ce familia frumoasă, 
Perechi de oameni la casă. 
Lumea-n sat îi lăuda, 
Pe părinți i-aprecia, 
Ce copii și ce părinți 
Și frumoși dar și cuminți. 

– Și-apoi Dumnezeu le-a dat 
Și pe Ghiță, fain băiat, 
Azi, încă neînsurat. 
Așa frumoasă căsnicie, 
La toată lumea să fie! 
Să trăiască împreună, 
Ani frumoși cu voie bună. 
Anii au trecut în zbor, 
Unul greu, altul ușor, 
Zilele fost-o și grele, 
Multe, puține din ele, 
Dumnezeu le-o dat putere, 
În viață să reușească, 
Bine pruncii să și-i crească. 

– Anii au trecut de-a rândul, 
Unul c-altul ca și gândul. 
Pruncii creșteau mari, frumoși, 
Ipeni, harnici, sănătoși, 
Însă cu bună-nvățare, 
Satului n-au dat uitare, 
Asta pentru fiecare. 
Eu am fost mult încercată, 
Prin spitale internată, 
De pruncii lui Ana și Aurel vizitată. 
Doamne, bine i-o-nvățat, 
Să fie de cinste-n sat, 
Să nu uite niciodat, 
Locul de unde-au plecat. 
Ori de care-am povesti, 

– Satul ei și-l vor cinsti. 
Fiecare cum a ști. 
Încă o vorbă aș mai spune, 
Despre Ana, lucruri bune, 
Că multe-o mai tras ea în lume. 
Cu pruncii, cu-al ei bărbat, 
Că o fost și blăstămat, 
Dar și mult tare o lucrat. 
Pentru casă, pentru prunci, 
Că așa era pe-atunci. 
Pruncii le seamănă bine 
Și-s de cinste toți în lume. 
Astăzi ei sunt așezați, 
Toți cu școli și învățați. 

– Livia, Vasile, Crina, 
Le-o plăcut mult tare cartea, 
Și la Ghiță ori Gabriel, 
Unul c-altul frumușel, 
Le-o plăcut cartea, munca,
Ei știu multe a lucra. 
Părinții mult s-o trudit 
Și nimic nu le-o lipsit. 
Iată-i astăzi pe miritei, 
Nici tineri, dar frumușei, 
Poate un pic îmbătrâniți, 
Dar încă nu gârboviți, 
De copii înconjurați, 
Astăzi feciorii, bărbați, 
Fetele mândre, frumoasă, 
Toți trag cu dragoste la casă,  
Doamne, ce familie frumoasă, 
Doamne ce familie norocoasă. 

– Nu cred om să nu îi știe, 
Câtu-s toți de omenie. 
Harnici tare și învățați, 
Feciorii ca niște brazi. 
Sunt tare descurcăreți, 
Două fete, trei băieți. 
Eu, închei acest poem, 
Cu Anuca și Aurel, 
Le doresc mulți ani cu bine, 
Sănătate, fericire,  
Sănătate și mult spor, 
La fii fiilor lor. 

– După astea zic eu tare, 
Să fac mirilor o strigare, 
Că încă-s bună de gură 
Și-oi fa mirilor o strigătură: 
Tu mireasă cum te duci, 
Cu opt boi și patru junci 
Și te duci în altu sat, 
Mamă, tată ai lăsat. 
Ai lăsat stratul de flori, 
Joc cu fete și feciori 
Și pe-ai tăi dragi frățiori 
Și drăguțul băutor, 
Satul cu pruni și arini, 
Pe-ai tăi buni și dragi vecini. 
Mirilor să ne trăiți, 
Întru mulți ani fericiți! 
Doamne ajută tuturor            
Și vouă miroilor.

Poet popular Marița Grigor – 6 mai 2014.
Orația este scrisă drept dedicație pentru Aurel și Ana Bele din satul Chiuzbaia (Maramureș), cu ocazia sărbătoririi celor 50 de ani de căsnicie.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: