TĂCEREA LEBEDEI UCISE

de Dumitru BUȚOI

Eu vin la Lancrăm
Lăcrimând
s-ascult tăcerea ierbii-nfiorat
să-ngenunghez cu Blaga într-un gând
să mor puțin la margine de sat
când peste zare
lumina înflorește plângând!
Eu vin la Lancrăm
Lăcrimând,
s-ascult neliniștea din zborul lebedei ucise
să locuiesc cu Blaga într-un cuvânt
o veșnicie risipită
prin labirintul poemelor nescrise!
Eu vin la Lancrăm
Lăcrimând,
s-aud pașii profetului în noapte
cum umblă (i)luminând pe sub pământ
și între cer și altare
biblioteci de păsări și de carte
și visul meu în așteptare!