NASTASICA POPA. GÂNDURI INDAMINE

„Poezia nu este numai artă. Ea este însăși viața, însuși sufletul vieții. Fără poezie omul nu s-ar distinge de neant”. (Nichita Stănescu)

(recenzie)
de Vasile BELE

Se scurg de-o vreme anii tăi, măicuță,
Neputincioasă ești, pasul e scurtat,
Vorba ți-e șoaptă, cuvântul prescurtat
Și de statură pari mult mai micuță.

 

Mă-ntrebi adesea cuvinte fără rost…
Pierdută-n gânduri, ai ochii mici și stinși.
Privești în vatră, cărbunii sunt încinși,
Parcă nu mă vezi… Mă simt atât de prost!

 

Ți-aș da măicuță, stelele-n arcadă
Și Luna de pe Cer, dacă aș putea.
Mi-este sufletul bucată de cutea*,
Când starea ta începe să decadă.

(*cute = piatră de gresie folosită pentru ascuțit unelte)

 

Mărgăritare ți-aș picura în piept!
Să mă cuprinzi în brațe lângă tine
Și să-mi mai spui: „-Copilă,-ți este bine?”
Și-n mângâierea ta durerea să-ndrept.

 

Dar tu asculți povața de la mine …
Prin ochii tăi văd viața cum se scurge,
Copilăria ta prin vene-mi curge…
Măicuță dragă, ai gânduri indamine*!

(*indamină = colorant organic albastru sau albastru-verzui),

poezia Gânduri indamine, din volumul cu același nume, Gânduri indamine, apărut la Editura Ro.cart, București, 2021, 198 p., ISBN 978-606-8783-0-5, autor, Nastasica Popa. A fost lansat într-un cadrul festiv, în Tabăra prieteniei literare „De amicitiae”, Alba Iulia. Volumul, Gânduri indamine, este „girat literar”, cu o Prefață, semnată de prof. Vladimir POP (Cluj-Napoca). Prof. dr. Maria Vaida (prezentă și Domnia Sa, în Tabăra literară de la Alba Iulia) semnează o postfață la acest volum, pe care o intitulează Poezia Dobrogei sau Nu mă da lupilor, pradă.

„Botezul” acestui volum, s-a întâmplat să fie, la Alba Iulia, cu emoție și vibrație puternică. Au prezentat volumul, poeta Mariana Moga (fiind moderatorul), distinsa prof. dr. Maria Vaida, poeta Rodica Mureșan și editorul George Călin, membru fondator al Societății Culturale „Apollon”, România. Au mai luat cuvântul poeții Cristinel Badea (Calafat) și Romulus Moldovan (Cluj-Napoca), pentru ca finalul, să-i aparțină autoarei. Felicit această apariție editorială și mă bucur că printre cei prezenți la acest eveniment am fost și eu. O voce tânără, o poezie sensibilă, în peisajul literar, precum sufletul autoarei. Cu mesaj profund și pătrunzător, Năstăsica Popa, ne uimește, risipind petale de emoție și bucurie în jurul său. Mult prea prietenoasă și generoasă, Năstăsica Popa, își adună gândurile, picurând cu parfum de poezie și apoi ni le dăruie cu imensă iubire. Îi mulțumesc pentru acest dar și mă bucur de un asemenea prieten. Cu ceva vreme în urmă, făceam recenzia unui alt volum de poezie, semnat de autoarea noastră, pentru ca, puțin mai târziu, recenzia să fie inclusă într-un, amplu și măreț, proiect literar, coordonat de către prof. Gelu Dragoș, poet popular Nelu Danci și subsemnatul, pe care l-am numit Antologie de texte. Recenzii de cărți personalități ale literaturii contemporane. Sincerus verba, ajuns la volumul 6, din 10 propuse. Și acest semnal editorial va face parte din următorul volum, cu acceptul autoarei. Te felicit, scumpa mea prietenă. Înmulțești talantul, pentru ca apoi să îl dăruiești tuturor, precum talanții, înzecit. Am să las poezia ta să „vorbească” în locul meu și pentru acest lucru am ales, la întâmplare, poezia Înfloresc amintiri, (p. 122):

Învolburată-i marea în furtună,
Destinul e plecat către amiază,
Iubiri, păcate, le anemiază
De o margine-a vremii, pe-o zare-oportună.

 

Pică cerul de stele și marea-l răstoarnă
Și în valuri se duce spre malul de ceață,
Să atingă făcliile cu roua de gheață,
Ce de gând par aduse în strigăt de goarnă.

 

Cu fiori peste pleoape înfloresc amintiri,
Își scutură pletele de vreme albite,
Pe urmele pașilor din nopți înălbite,
Primăveri parfumate ce vor naște nuntiri.

 

Iar marea mai neagră că noaptea îmi pare,
Către ea mă tot cheamă cu brațele-ntinse,
Vântul tronează iubiri ce-n valuri sunt stinse,
Iar crestele ninse de gânduri, mal-de-mal să separe!

Citind, când la întâmplare, când filă după filă, poeziile, îmi simt sufletul vibrând în ritmul emoțiilor ce le-ai „pus” sau adăugat aici în volum.

Poezia doamnei Nastasica Popa vorbește despre vârste, despre treptele succesive ale trăirii. Prima vârstă este cea a inerenței, care își ajungea sieși fără să-și pună întrebări despre adevărul trăit. (…) A doua vârstă este cea din Lecția de viață, tăietura pe care suferința o face în camera monadei iubirii care începe să sângereze, dovedindu-se vie sau revendicându-se de la ceva care, în ciuda inerenței, fusese viu și trăit. (…) A treia vârstă este cea a post-suferinței, afirmă prefațatorul.

O poezie care „curge” cu eleganță. O cromatică și o tematică diversă, care dă o înaltă ținută volumului de față. Invocarea dorului sau a dorinței, în diverse ipostaze, cât și persoanele purtătoare ale acestuia sunt evidente și evidențiate în câteva poeme, gen Iaca, mi-a venit fetița!, Măicuță mea, mă iartă, În dram de lut, Însetate dorinți, Gânduri dezbrăcată, Dor fără de leac sau Veșniciei absențe.

Observ, alături tematicii dorului și dorinței, plus încă alte motive tematice, o muzicalitate în poezii. De fapt, avem „cavale”, „triluri”, „viori”, avem „solfegii”, iar bogata paletă cromatică aduce un bonus substanțial lirismului dăruit de Năstăsica Popa, amintind doar „indaminul” din titlul volumului semnalat, dar sunt și „maci aprinși”, și „mere roșii”, și „copac sângeriu”, „și-albastrului din curcubeu”, avem „argintate zări ori dalbe ținuturi”, „curcubeul rubiniu” sau „învălmășită-n rubiniu”, „pielea carmajin”, „albatrosului albastru”, „roz, albastre, violete”. Avem și „muguri”, „mugurire”, „’mugurește”, „nuri muguriți”.

Voi finaliza acest semnal editorial, în spirit „năstrușnic”, folosind poemul Năstrușnice silfide, (p. 91), pentru că Năstăsica Popa are un spirit năstrușnic:

Se-ndulcește mireasma visului din noapte,
Prinde aromă, gust și ritm în poezie,
Cum este cafeaua, sorbită-ncet, fierbinte
Și-ți înmoaie gândul plecat în fantezie.

 

Ușor se-așterne-apoi, pe coala de hârtie,
Iar literele-mi par năstrușnice Silfide*,
Eterul îl străpung cu-ngemănate rime,
Împerecheate-n vers cu silful ce desfide.

 

De muza magmei tale ești mângâiat apoi,
Cuvintele fierbinți sunt noua ta poruncă,
Incandescente curg ca lava din vulcanul
Mocnit, apoi din el tot focul îl aruncă.

Nastasica Popa și Vasile Bele

********

*Redacția „e-Bibliotheca septentrionalis” vă urează un sincer „La mulți ani!”

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: