Poetul Dumitru Fânățeanu a plecat să colinde în ceruri

Dumitru Fânățeanu
(28 iunie 1944 – 20 noiembrie 2021)

Motto:

Dumnezeu acum a hotărât. Acum m-a împins și a spus:
„Du-te, că e timpul!”

Dumitru Fânățeanu

(din cuvântul Domniei Sale, în 2009, cu ocazia lansării volumului de debut Timpul din noi, volum premiat, în același an, 2009, în luna mai, în cadrul Festivalului „Armonii de primăvară”, la Vișeul de Sus).

Trec zilele

(autor Dumitru Fânățeanu)

 Curate am vrut să fie toate
Ţesute-n pânza unui timp
La preţ de Voroneţ ce poate
Să fie veşnic, cum Olimp.

 

Prin mitice lumini stelare
Am ars în veşnice nelinişti
Pe culmi de vis doar o-ntrebare
Îmi stăruia în ochii trişti.

 

Trăind prin clipele trecute
Acelaşi timp nedefinit
Ca roua florilor de munte
Altare-n vremuri am zidit.

 

Trec zilele şi-n mersul lor
Columne de tăceri cioplesc
Din albe zări mai zvelt cobor
Spre oamenii ce îi iubesc.

 

Şi drumuri neumblate-adesea
Un veşnic soare în priviri
Îmi urcă-n cântece, ales.

Veștile triste văd că nu ne ocolesc. Încă un suflet nobil, sensibil și de o prietenie aparte, și-a început Marea Călătorie, pentru ședința de Cenaclu literar din Ceruri, dar și pentru a colinda cu îngerii alături de ceilalți membri ai Cenaclului. Parcă, din naivitatea mea, îmi vine să întreb: „De ce nenea Mitică Fânățeanu?”, dar își mai au rost întrebările? DRUM LIN PRINTRE ÎNGERI ȘI STELE!

Și-a început colindul:

„Sfânta Maică prea slăvită,
Rătăcește obosită,
La un grajd de boi sosește,
Jos în iesle poposește!
Leru-i, ler! Și leru-i ler!”.

Fiind din zonă, (născut în Tăuții de Sus, apoi mulți ani, responsabil cultural și tradiții la Primăria orașului Baia Sprie, de unde s-a și pensionat!), ne-a legat o prietenie sinceră. Mereu mă încuraja și îmi dădea sfaturi. Vorbeam mult despre tradițiile și obiceiurile noastre, atâta de frumoase, pe care le iubea și le venera, precum cele mai mari valori sau comori ale vieții.

Niciodată nu l-am auzit vorbind cu răutate. Mereu era în slujba tradițiilor și a folclorului, dar cel transmis sau păstrat, în stare autentică, nealterată. Nu prea folosea cuvântul „chici!”, ci spunea „făcăturile din zilele noastre!”. I-am înțeles sufletul. L-am apreciat și l-am respectat pentru felul de a fi – natural, obiectiv,  jovial, prietenos. Azi, nu îmi vine să cred că scriu despre Domnia Sa, la timpul trecut. Nu pot să concep asta. E prea mult întuneric. E prea greu cuvântul și rostul lui. E prea mult. Ieri, alaltăieri plecase artistul Benone Sinulescu. Jale mare. Pierdere amară. Azi, nenea Mitică Fânățeanu, poetul Dumitru FÂNĂȚEANU. Și prof. Dumitru Rusu. Și Dumitru Iuga (Ioan Bogdan). Și interpretul Nicolae Sabău. Și Petrică Stoian Mâțu. Și câți mai… câți mai!?

„Trei păstori se întâlniră
Și așa se sfătuiră,
Haideți fraților să mergem,
Floricele să culegem!” …

parcă se-aude din cer, colindul „Celor fără de întors”.

Din respect și prețuire profundă, în semn de apreciere absolută pentru întreaga activitate literară desfășurată în spiritul valorilor și al calității, noi, prof. GELU DRAGOȘ, poet popular NELU DANCI și subsemnatul VASILE BELE, coordonatorii proiectului literar „Antologii de texte. Recenzii de cărți personalități ale literaturii contemporane. Sincerus verba”, îi pregătisem o surpriză, pe care o merita, și de care, din păcate nu a mai apucat să se bucure. Îi făcusem o recenzie la un volum de versuri și am cuprins această recenzie în volumul V, care acum, în aceste momente, se află în tipografie. Și mai era o surpriză, tot din partea noastră, a celor trei coordonatori: „Medalia literară – Antologie de texte literare”. Din păcate nu mai putem face nimic. Din păcate… doar să le oferim, la vremea respectivă, familiei, pe care o iubea și de care era foarte mândru. DRUM LIN PRINTRE ÎNGERI ȘI STELE!

Și iar colind! Parcă-i aud minunata-i voce, glasul de aur:

„O moarte ce ți-aș plăti,
La mine de n-ai veni!
Da-ți-aș aur și argint,
Să nu mă bagi în mormânt!
O, omule, ce gândești,
Cât ai vrea tu să trăiești?
Tot pomu-i cu rădăcină
Și-a lui vreme încă vină!
Uscă-i-se crengile,
Sece-i rădăcinile,
D-apoi tu că ești de lut,
Cum nu-i merge în pământ!”.

Și a ales plecarea. Ne lasă triști. Ne lasă mai săraci. Cum vom colinda, noi, pământeni, acest colind, gândindu-ne cât de mult îl iubea poetul Dumitru Fânățeanu?

Promitem neuitare! Și păstrarea  mereu vie a amintirii și a memoriei.

Activitatea literară pusă în spiritul valorilor i-a fost țel și ideal. Întâlnirile literare cu poezii valoroase, cu participarea multor interpreți muzică populară și nu numai… nu au cum să fie uitate și nici nu vor fi uitate pentru că deja ele sunt consemnate în istoria literaturii. Și știu că ți-ai fi dorit mult mai multe în plan literar. Ai făcut cât ți-a fost în putință, uneori susținut sau având  mai puțină susținere din partea autorităților. Un lucru este clar – privind în urmă, DUMITRU FÂNĂȚEANU, a avut o intensă și rodnică activitate literară. Și-a pus viața, sufletul, în slujba literaturii și a folclorului. Personal, îmi sunteți un viu exemplu de luptător pentru apărarea valorilor literaturii. Pentru toate acestea, promitem neuitare și veșnică amintire.

DUMNEZEU SĂ ÎL IERTE!

*************

Scurt CV literar:

11 volume de versuri, dintre care amintesc:

Debut literar: 2009 – (la 65 de ani) cu trei volume de versuri:

Timpul din noi, Editura Grinta, Cluj-Napoca;

Arhitectura de ploi, Editura Grinta, Cluj-Napoca;

Arhimede și punctul secundei, Editura Grinta, Cluj-Napoca;

Necuprinsele azururi;

Chipul destinului;

Iluminările înaltului – volumul recenzat și inclus în Antologie de texte. Recenzii de cărți – personalități ale literaturii contemporane. Sincerus Verba, vol. V;

PREMII LITERARE:

– 2009

Marele premiu, Festivalul „Armonii de primăvară”, Vișeul de Sus;

– 2013

Premiul pentru volumul Necuprinsele azururi, (Cărțile anului, 2013);

– 2014

PREMIUL PENTRU POEZIE cu volumul Chipul destinului;

(premiat la „Cărțile anului”, juriul: Viorel Mureșan – președinte, Gheorghe Pârja, Săluc Horvat, Tatiana Dragomir și prof. univ. Mircea Fărcaș).

Naufragiul pietrelor

(autor Dumitru Fânățeanu)

Timpul în nemurirea lui
E odihna încrustată-n pietre.
Noi suntem călători
Spre ţărmul viselor.
Culegem nepăsarea strivită
De tălpile veciei.
Anotimpuri necuprinse
Deasupră-ne se tot călătoresc.
Rămân necunoscute
Ca anii noştri în murmur,
                   Neînţeles.
Izvoarele tainic, întinzându-se
                   de-a valma …
Aşa uităm de cel îndepărtat
Ca sunetul de flaut
Ce scapătă-n furtună.

Cu regretul plecării, cu tristețe și cu speranța revederii peste veacuri, acolo, în Ceruri, la vremea plecării noastre…

Gelu Dragoș (Lucăcești), Nelu Danci (Plopiș) și Vasile Bele (Chiuzbaia)
Într-un 22 noiembrie 2021

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: