de Irina Vera TEREBEȘI
Tu, Toamnă târzie, dulce, arămie
parcă mai frumoasă decât alteori,
te tot pregătești să pleci, dar mai stai
de dorul frunzelor tale pierdute,
de dorul muzicii adierilor
într-un cântec scris cândva de mine.
Pleci… știu că trebuie.
De fapt ai plecat demult,
dar ai pierdut multe părți din tine,
ți-ai uitat suflul cald al adierilor,
ți-ai pierdut frunzele,
ți-ai lăsat lumina, culorile,
zâmbetul iubirii tale.
Mi le-ai lăsat
sau ai uitat de ele? …
O toamnă de vis…
Să ne bucurăm de ea…