Măreţul brad

de Irina Vera TEREBEȘI

Dacă ar fi să îmi aleg copacul în care doresc să cresc, mi-aș alege mai întâi anotimpul, mi-aș alege culorile, să văd ce aș putea picta în văzduh, apoi starea în care să fiu… Mă gândesc dacă doresc să mângâi suflete sau să trasez, prin fine zgârieturi, răni, care după vremuri îndelungate, vor păstra în cicatrici urmele trecerii mele, de dorul de a mă fi păstrat așa cum m-a creat în visele lui.

Dacă aș putea să îmi aleg anotimpul… sau… ce mai contează? Unul m-ar face să răsar și să cresc, altul m-ar arde, m-ar pârjoli. Mai este unul care m-ar azvârli în primele adieri venite, renunțând atât de ușor pe cât de repede m-a creat sau anotimpul pierderii mele, al liniștii, al refugiului în tot sau în nimic, al odihnei sufletului, încremenite de frig și nepăsare.

Dacă ar fi să îmi pot alege copacul în care să cresc, care să mă susțină fără să obosească, cu mândrie și grijă să nu mă piardă, să îmi prețuiască culorile, să se bucure de a mea fericire… Și totuși, de ce ar putea un copac să își piardă frunzele? De ce să le lase în grija a fel de fel de adieri? Dacă aș putea să fiu o frunză, aș face să fiu verde în orice anotimp, aș fi fermă în fața adierilor ademenitoare. Aș putea să fac asta, pentru că mi-aș alege Copacul care știe să crească frumos.

Sursa: Irina Vera Terebeși, Iubire-n anotimpuri, Baia Mare, Editura eCreator, 2021, p. 73.

 

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: