Picături…

de Irina Vera TEREBEȘI

Picături…
de ploaie, de lacrimi,
de iubire…
căzute din norii visurilor,
purtate pe aripile gândurilor…
peste pământuri aride
în speranța că va răsări un mugur de floare…
cândva…
Picături
ce se aud pe la streșini…
în ritmul muzicii sufletului,
care ușor se transformă în fulgi de nea
la atingerea suflului rece al iernii,
al gândurilor de nepăsare,
al intereselor, 
al gândurilor noastre de egoism
în momente tulburătoare de confuzie,
din dorința de supraviețuire al eului…
Picături…
de lumină, de dor,
de șoapte, de frumos, de bine…
de suflet…
care pot răcori inimile înfierbântate
și fac să nu mai ardă…
Aștept să vii, iarnă…
cu fulgii tăi de zăpadă…
alint pentru un somn lin al cugetărilor,
dorințelor, închipuirilor…
să ne oferi liniște,
să ne legeni gândurile în brațele tale moi…
să îți așezi fulgii oferiți cu dragoste peste șuvițe de păr…
peste pleoape de sub care priviri te caută…
visează…
speră…

Poezia face parte din volumul: Irina Vera Terebeși, Iubire-n anotimpuri, Baia Mare, Editura eCreator, 2021, p. 66.