La coborârea serii…

pr. Radu Botis_1

de Radu BOTIȘ

Sunt exilat în propria mea țară
Iar timpul nu-mi dă pace să rămân,
Pe crestele Carpaților scoboară
Revolta strânsă într-un gând hain.

Ne-au luat din toate unii, aerul adie
Copiii se nasc singuri uitați prin alte zări,
La coborârea serii voci tainice sub glie
Bocesc în toiul nopții cu ascunse lăcrimări.

Stăm hămesiți cu grija atâtor neputințe
Pe fețe de copile e însingurare azi,
De atâta așteptare se risipesc dorințe
Strivite șovăielnic sub cetine de brazi.

La răsăritul zilei e rece-n țara mea
Bătrâni-s fără vlagă de atâta însingurare,
Stă la o poartă maica sperând că va vedea
Venind fiul acasă din marea îndepărtare.

Cu ochii larg deschiși, cu fața încremenită
Oftatul nu-și ascunde neîncetat privind,
Apoi cu toată grija pășește necăjita
Aprinde o lumină, e seara de colind.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: