de Aurelia OANCĂ
Își plânge calendarul azi în file,
Când vede că doar una i-a rămas,
A petrecut cu noi sute de zile
Și-acum se pregătește de-un nou pas,
Spre universul care toarce ere
Și le trimite-n picături de timp,
Peste pământ și-n multe alte sfere
Care-și cuprind viața-n anotimp,
De iarnă sau de vară nesfârșită,
Cu vii lumini sau nopți fără sfârșit,
Cu flori de aur, splendidă ispită,
Sau flori de gheață prinse-n infinit.
Dar noi, cei vii care trăim în lume,
Mai rupem câte-o filă-n calendar,
Ne bucurăm de clipele minune
Ce sunt trimise nouă ca un dar.
Acesta este noul an ce vine
Cu sacul plin de vise și-mpliniri,
Și ne urează-n noapte numai bine,
Alături de cei dragi și de iubiri.
Un „La mulți ani!” ne spune-n miez de noapte
Și „Anul nou!” mai bun să îl avem,
Îmbrățișări, și bucurii, și șoapte
De dragoste, de pace, în tandem!
30.12.2021
e-Bibliotheca septentrionalis 