Terezia și Gheorghe Silaghi – „NOI DOI ȘI O LUME ÎNTREAGĂ”

de prof. Olimpia MUREȘAN
Asociația Scriitorilor Baia Mare

„SPERANȚA E VISUL UNUI OM TREAZ” – ARISTOTEL

Sunt doi scriitori de ocazie, doi copii crescuți la casa de copii orfani din România, care și-au găsit un drum în viață. Ei se numesc Terezia și Gheorghe Silaghi și reprezintă două destine care se întretaie, se aseamănă, se căsătoresc și se hotărăsc să scrie această carte cu titlul „Noi doi și o lume întreagă”.

Într-adevăr, amândoi au reușit să scrie gândurile comune, ce-au „suferit”, crescuți de educatori, fără proprii părinți, în cadrul sistemului de protecție din România, mai bine decât dacă ar fi fost crescuți de părinții lor, care erau săraci (cum ei înșiși recunosc).

Bunul Dumnezeu le-a dezvoltat bunul simț și i-a ajutat să prețuiască „munca” – în general, și pe a lor – în special.

De obicei, familiile creștine nu prea au o părere bună despre astfel de persoane, îi consideră leneși, neîncadrabili în societate și niște persoane care nu prea știu să mulțumească pentru serviciile făcute lor de alții, crezând că „lor” li se cuvine… să-i ajutăm la nesfârșit, să le dăm… să le facem…, iar ei să facă numai ce vor ei…

Au existat greșeli în înscrierea la sistemul de învățământ de la casele de copii din județul Maramureș, care s-au făcut din neatenție de către asistenții de la Protecția Copilului – astfel au apărut două persoane înregistrate cu același nume și cu aceleași date de identificare: unul era Gheorghe de la Casa de copii și celălalt era la închisoare. S-a descoperit greșeala, dar Gheorghe nu vrea să-și cunoască adevărata familie; o cunoaște până la urmă, dar nu manifestă sentimente empatice; el rămâne ancorat – (cum de altfel e normal) – la persoanele străine din CTF (Case de tip familial) – acolo pe unde a fost găzduit la centrele de plasament din Bocicoiu Mare, Valea Borcutului – Baia Mare etc.

Cei doi autori ai cărții au un copil care sigur nu va fi crescut fără sentiment matern sau patern; cred că-i vor acorda atenția cuvenită în familie, aceea pe care n-au avut-o ei. Deși ei înșiși zic că „vor duce crucea aceea toată viața”, de a fi crescut la case de copii, acum și-au realizat o viață a lor – numai a lor – de care sunt atât de mândri încât au fost gata s-o povestească și altora în această carte.

Din 2012/2013, de când s-au căsătorit, pentru ei a început o nouă viață, acum au 17 ani de relație și 8 ani de la căsătorie, au un băiat pe nume Ștefan Mark – căruia îi vor oferi o copilărie „cum nu a fost a noastră.” Se distribuie o poză în trei (Ștefan, Teri, Ghiță), ca un moment ce-ar spune că viața merge înainte și tot ceea ce s-ar spune sau s-a spus despre ei – fericirea i-a ajuns din urmă și astfel merg încrezători spre viitor!

Închei cu acele cuvinte ale unui filozof antic: „Speranța e vălul naturii care acoperă originea adevărului.”

*O carte apărută în colecția Debut Proză prin amabilitatea directorului Editurii eCreator – poetul Ioan Romeo ROȘIIANU.

Ulmeni, ianuarie, 2022

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: