de Maria TOMIȚA CORINI
Oprește-mă, la tine, Maramureș!
Oprește-mă, în tine, anotimp!
Prin munții tăi aș căuta un fildeș,
De-al elefanților cu nume Timp.
Oprește-mă, la tine, Baie Sprie,
Oprește-mă, atât cât vreau să stau,
Ca munții tăi să-i pun în poezie,
Cu sufletu-i voi crește apoi ți-i dau.
Oprește-mă, la tine, Maramureș!
Fă-mă fiica codrului ce-l ai,
Să fiu un verde cu o veșnicie,
Floarea cea de colț în luna mai.
Oprește-mă, la tine, Baie Sprie!
Toamnele vreau să ți le adun,
Căci iernile se-apropie, se știe,
Ce m-aș face singură în drum?
Oprește-mă, la tine, Maramureș!
Oprește-mă, în tine, anotimp!
Cuvintele-s mai scumpe ca un fildeș,
Din suflet dăruite doar la timp!
Republica Moldova, 29 septembrie 2021