REMEMBER, EMINESCU…

de Vasile BELE

de Al. Florin ŢENE http://www.napocanews.ro/2018/01/poemele-zilei-eminescu-ca-vesnicia-cerului.html Îi aud paşii venind dinspre lumină Şi foşnetul stelelor în părul LUI Când plopii fără soţ îl aşteaptă să vină La fereastra unde dorul s-a aprins în gutui. Coborâd dinspre Carpaţi îI aud uneori Cu fruntea împodobită de gânduri Pe cărări de-argint şi flori De tei presărate rânduri, rânduri. Îi aud glasul venind dinspre trecut Dulce ca mierea cuvintelor străbune Când este veacul şoaptă de-nceput Şi luna vibrează iubirea pe strune. Doinesc tulnice pe poteci de munte În balade prelungind chemarea Aşternută peste veacuri punte Pe care să vină odată cu zarea. Din poeme se desprinde, spre el venim, Ca aerul şi seva ce-n arbori suie, În fiecare dintre noi îl regăsim Cioplit în inimi veşnică statuie. Cluj-Napoca 15 ianuarie 2015

DE-AȘ AVEA… putere să cuprind vântul,
               în brațe de umbră,
DE-AȘ AVEA… puterea să culeg roua,
               din sufletul unor dimineți senine,
DE-AȘ AVEA… norocul să prind
               șoaptele foșnetului de lună,
DE-AȘ AVEA… glasul curcubeului născut din lumină,
DE-AȘ AVEA… legănarea cântecului de ciocârlie
               și zborul lacrimilor de zeiță,
DE-AȘ AVEA… clipa de rouă – soră
              și, frate, privirea unui sărut,
DE-AȘ AVEA… credința în șoaptele izvorului de mir,
              aș chema la umbra gândului
              pe cele mai SOMNOROASE PĂSĂRELE…

 

Le-aș hrăni cu boabe de rouă
               și cu apă vie,
               apoi le-aș săruta zborul spre tine
               întrebând mirarea de cristal
De CE TE LEGENI?
              Știu că nu pot opri visul albastru
              să-și cearnă povestea de iubire,
              dar, acolo, LA MIJLOC DE CODRU,
              așteaptă lacrima plină de zâmbet
              să fie dăruită unui sărut
Iar refrenul unui ecou rătăcit prin maci
              și cântecul greierului cobzar,
              mă cheamă să rămân…

 

O, RĂMÂI… nu distruge visele albastre,
               nu călca pe rouă și zâmbet verde
               este vremea să treci
               PE LÂNGĂ PLOPII FĂRĂ SOȚ
               pentru a gusta din adierea vântului.
Curcubeul, prins în dans cu Euterpe,
               îngâna valul și rugăciunea
               iar eu plin de zâmbet și fericire
               cântam refrenul visului rătăcit:
               FIIND BĂIET PĂDURI CUTREIERAM,
               ajutat la stația iubire
               de ecoul unui foșnet de vânt
              „Leliță, cu ochi de mură,
Vin deseară să-mi dai gură!
”…

 

Stelele din sufletul cerului
               și praful unui zbor de umbră
               torceau amintiri împreună cu
               CRĂIASA DIN POVEȘTI,
O minunăție!
Frumusețe și visare!
Au adormit razele soarelui
Doar eu… care trăiam în zborul spre tine
              încercam să scriu cu litere de aur
              MAI AM UN SINGUR DOR,
Dor de Eminescu…

 

Dor de LACUL care-mi citea gândul
             ȘI DACĂ… așa nu ar fi
             voi chema roua,
             podul de gânduri și norii,
             lacrima și izvorul,
             macii din visarea lui Erato,
             să depună mărturie pentru dragostea mea…

 

Să fie… DE-OR TRECE ANII.
Și se făcu dimineața!
Era dimineața lui Eminescu…
DIN VALURILE VREMII
          se născuse LUCEAFĂRUL…

Chiuzbaia, 5 ianuarie 2022

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: