Ninge

de Irina Vera TEREBEȘI

Ninge… și rog fulgii de nea să mă cuprindă în troiene, să-mi dea voie să mă așez peste ale lor valuri să plutesc, să zbor în adierea șoaptelor venite odată cu ele… Ninge, iar fulgii se îngrămădesc binevoitori peste ale mele gânduri voind parcă să asculte și să le absoarbă cu dragoste oferindu-mi compasiune…

Ninge cu liniște și rog fulgii de nea care se mențin grațios în aer să mă învelească cu tandrețe ca să le pot înțelege cuvintele rostite de ale lor adieri, să mă încălzească cu pătura lor, să mă lase să îi admir…

Ninge cu cristale de gheață ale căror brațe mă cuprind nevoind parcă să ne mai despărțim îndepărtându-mi umbrele și căutând fragmente din sufletul meu care s-au rătăcit, dorind să le asambleze din nou…

Tu, fulg de nea al timpului meu… m-ai regăsit în zâmbetul tău, mă cauți în începuturi, în priviri… te-ai desprins din ceruri în noi dansuri, într-un nou ritm… vrei să zburăm în pași de dans… în neant… în nemărginire… în imensitate… în căutare de culori…

Textul face parte din volumul: Irina Vera Terebeși, Iubire-n anotimpuri, Baia Mare, Editura eCreator, 2021, p. 89.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: