TREI VRĂBII GUREȘE

de Aurelia OANCĂ

Trei vrăbii gureșe pe-o creangă,
Adună boabe și mai stau la sfat,
Nu pot deloc natura s-o-nțeleagă
Și nici nu știu cum toamna a plecat.

 

Mai rup o boabă două din zăpada
Ce s-a culcat pe ramul trist și gol,
Privesc de-acolo lung peste ograda
Ce și-a țesut din vată albul țol.

 

Nu vă mirați, le spune cea mai grasă,
E timpul iernii peste-al nostru plai!
Mâncăm puțin apoi mergem spre casă,
Unde vom sta ascunse și un pai

 

Îl vom purta în cioc pentru a face
Căldură-n cuibul nostru-ngrămădit,
Căci iarna rece-ngheață apoi tace,
Luând în falduri soarele iubit.

 

Cu penele-nfoiate se avântă
Peste copacii ninși și-nfrigurați,
Ajunse-acasă toate trei cuvântă
Pentru cei mici și pentru câțiva frați:

 

Să nu ieșiți din cuib că-i jale-afară,
Zăpada a cuprins întinsul tot,
Luați câte o boabă din cămară
Și stați lipite toate bot în bot!

03.11.2021

foto: internet