TOCEALĂ CU ȘORICEI

de Gabriela Genţiana GROZA

Gentiana

Anii de școală –
trecutele amintiri
răscolind gânduri

În primii ani de liceu locuiam încă pe strada Tîrgșor, la numărul 46, într-o casă cu chirie, veche de peste o sută de ani. Fiindcă tatăl meu, preot la biserica Sfânta Filofteia din Ploiești, nu avea casă parohială, se străduia să strângă bani ca să ne construim o locuință proprie. În anul 1956, la vârsta de paisprezece ani, eram elevă în clasa a VIII-a la liceul „Mihai Viteazul” din Ploiești.

Îmi plăcea să învăț la majoritatea materiilor. Aveam mulți dascăli dedicați profesiei, excepționali la limba română, limba latină, limbi străine. Am fost prima serie de elevi cărora li s-a introdus limba engleză ca materie de studiu la clasele cu profil umanist. Mă străduiam să iau note mari și la vreun obiect care îmi plăcea mai puțin din diverse motive. De exemplu, la istorie aveam profesoară pe tovarășa Urania, foarte exigentă cu noi. Și dacă ar fi fost numai atât… Dar trebuia să învățăm dintr-un manual stufos, pretențios pentru noi, conceput de un autor numit Mihail Roller. Cartea era plină de tot felul de amănunte, cunoștințe pe care eram obligați să le învățăm pe dinafară dacă voiam să promovăm. Și ca să fie toate bune, profesoara nu ne dădea nota maximă decât dacă știam pe de rost pagini întregi din imensul manual. Eram în trimestrul al treilea, într-o zi de joi din săptămână, și aveam în orar prima oră, istoria. Învățasem lecția cu o zi înainte, stătusem până târziu în noapte, repetând ca un papagal. Doream atât de mult să iau nota maximă, să apară în catalog în dreptul numelui meu măcar o notă de 5!… Nu luase nimeni din clasă o astfel de notă la istorie. (Notele se dădeau la școală în acei ani începând de la 1 la 5). Mama mea, învățătoare la școala generală numărul 19 din Ploiești, obosită de câte treburi avusese în ziua precedentă, dormea încă la ora aceea, dimineața devreme. Perdelele acopereau geamul și dumneaei putea să se mai odihnească puțin. Ca să nu o trezesc, mi-am luat cartea de istorie și am ieșit tiptil din dormitor. De cum m-am dat jos din pat și am pus piciorul pe dușumea, am simțit sub talpă un ghemuleț cald, moale, dar pentru moment nu am dat atenție acestui lucru mărunt. Casa veche a domnișoarei Marilena, unde locuiam, era plină de viață. De sub dușumea ieșeau uneori șoricei dornici să socializeze cu noi. M-am așezat jos, pe pragul odăii unde puteam să citesc, întrucât se luminase de ziuă. Am auzit deodată că în odaie, la adăpostul întunericului, erau șoricei care chițăiau, căutând ceva de ronțăit. Timpul trecea nemilos, în curând trebuia să plec spre liceu. Am început să repet lecția, știind că numai dacă rețineam cu fidelitate paginile istoriei lui Roller aș fi putut să primesc notă mare. Aveam numai note de 4 la istorie. Parcă făcea într-adins dăscălița noastră, umilindu-și elevii, să știe și ei ce grozavă e dumneaei, ce materie grea le predă!… Am  început să tocesc din nou, cu gândul că va apărea în sfârșit prima notă de 5 la istorie în clasa noastră…

Afară se luminase de-a binelea. Măicuța mea dormea încă. Ședea cu capul mai sus decât trupul, sprijinit pe o pernă bine umflată, plină cu pene de găină. Mama sforăia din când în când. Tocmai mă gândeam să o trezesc ca să se pregătească să plece la școală. În clipa în care m-am ridicat de pe pragul camerei, n-am apucat să fac mai mult de doi pași și am înlemnit de-a dreptul!… Pe creștetul capului i se urcase mamei un șoricel care stătea țanțoș nevoie mare, parcă era regele ronțăitoarelor!… M-am uitat cu groază la mica lighioană și mă pregăteam să o alung, înainte de a-i face ceva rău mamei. Dar nici n-am apucat să ajung aproape de pat, că la primul sforăit al mamei, șoricelul a rupt-o la fugă, coborând în mare grabă, rostogolindu-se peste plapumă. Șoricelul i-a anunțat rapid și pe frățiorii lui care mișunau prin odaie. Au luat-o toți la goană prin dormitor. Au zbughit-o cu precizie în gaura de lângă perete, unde poate că mai sunt și astăzi, martori la toceala mea, ca să iau măcar o notă de 5 la istoria scrisă de Roller și predată cu atâta sârguință de tovarășa profesoară…

One Response to TOCEALĂ CU ȘORICEI

  1. Aurica Văceanu spune:

    EVOCARE, FRUMOS! EMOŢINANTĂ SCRIERE.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: